Universitatea analfabeților

 Universitatea analfabeților

Adevărul despre Universitatea București. Crema cremei!

Articol propus de contraamiral (r) Romulus Halda Catastrofa învățământului universitar
autor: DAN UNGUREANU – prof. univ. Universitatea Bucureşti(pe marginea fostei dezbateri despre învățământul din România)
Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ “roman”,“novel”, ori “poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :

   - pluralul lui “viu” nu e “vi”, ci “vii”;

   - verbul “a lua” nu se scrie “i-au”;

   - “Obijnuit” e incorect;

           - “îi” nu se scrie despărţit, “î-i”;

- “să de-a” e incorect (corect e “să dea”);

            - nu se zice “propiu”, ci “propriu”;

- “them” nu poate înlocui “their”;

- nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother”;

- “intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);

- “combinated” nu există în engleză;

- “to enjoy of life” e incorect ( verbul “to enjoy” e tranzitiv);

- “writted” e incorect, în loc de”wrote“;

- “poetry” nu e identic cu “poem”;

- “lirycs” nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec;

- “roman” nu există în engleză, corect e”novel“;

- “disapointness” nu există, corect e”disappointment“;

- “beautifuly thing” e incorect;

- “tryed” e incorect;

- “gaves” nu există (corect “gives” sau”gave“);

- “tooked place” e incorect;

- tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;

- “Romeo and Juliet” nu e un roman;

- “Romeo and Juliet” nu e un poem;

- Shackspear nu se scrie astfel.

        Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche,”bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.

Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi. Studenții sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy – paste) de pe un sit de internet, http://www.referat.ro/.

O vină pentru această situaţie o are aşa-numitul “învățământ axat pe competenţe“. În noul sistem, elevii, vezi Doamne, “nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe“. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ştii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cânți, să fluieri sau să fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoștințele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe. Educaţia “axată pe competenţe” naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!!!

O altă studentă, tot de anul III la Litere, mă înştiinţează că “poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint“. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie, după trei ani că în engleză, ca “romanul” se numeşte “novel”.

Universitatea zulusă

Conform cu situl QS (Quacquarelli Symonds)

World University Rankings = Clasificarea mondială a universităţilor conform criteriului Quacquarelli Symonds):

- Israelul, o ţară mică, cu suprafaţa cât a Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume;

- Carolina din Praga e pe locul 230 în lume;

- Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400;

- Universitatea Bucureşti e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged (cu o populaţie de 166.000 locuitori), Universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri-Lanka;

- Universitatea din Liubliana e pe locul 400;

- Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302;

- Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323;

- Universitatea Babeş-Bolyai este după locul 600, lângă nişte universităţi saudite, sri-lankeze şi kazahe (după principiul: “nisip, junglă, nisip”). Situl ARWU (Academic Ranking of World Universities)

Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume, a Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).

Învățământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă. Sunt un excelent prooroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Codă

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim! Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de “greaua moştenire a comunismului”. Regimul de debandadă, numit “democraţie”, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învățământul românesc într-un haos. Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie (!!!) la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.

Fac încă patru profeţii :

1. Peste cinci ani nici un licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, sri-lankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

4. Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învățământului românesc, ca să-l aibă la îndemână.

Cine e de vină?

Problema nu este doar a învățământului. Ci este mult mai gravă: ține de economie si de decăderea pieței muncii din România. Iar vinovatul e cel care a produs toate astea:

• Statul (mai precis miniștrii învățământului), care a luat șpagă ca sa recunoască diplomele. Iar șpaga a ajuns in final la partide (de aia, mulți dintre profesorii din universitățile private sunt tot politruci).
• Statul, care după absolvire, a angajat in masa analfabeții si le-a dat si salarii babane: bugetarii care freacă dosare pline de greșeli, au salariu dublu față de privat! In ultimii 7 ani, numărul angajaților de stat s-a dublat, salariile s-au triplat (mai ales in învățământ), deși nivelul angajaților de stat s-a prăbușit.
• Statul, care a mărit in permanență nivelul salariului minim si a forțat si firmele private sa-i “răsplătească” pe imbecili.

Socialiștii au făcut “protecția sociala” a incompetenților, ocazie cu care s-au îmbogățit si ei din greu (ca orice socialist respectabil).

Pe scurt, statul social a creat o piață de desfacere pentru idioțenie: păi atunci, de ce va mirați ca a ajuns sa fie condus de idioți?

Concluzie: e bou? Lasă-l să moară de foame!

• Daca statul n-ar mai fi avut nici un angajat (zero funcționari, externalizare totală a serviciilor), toți absolvenții ar fi fost obligați sa cerșească o pâine la ușa firmelor private. Iar firmele private nu dau o ceapa degerată pe diploma ta: ci doar pe câți bani poți să produci!
• Daca statul n-ar fi garantat un salariu minim pentru orice bou cu diploma, boii respectivi ar fi primit in loc de bani…paie. Adică exact ce merita.

Moartea e cel mai bun judecător; foamea e cel mai bun profesor.

Iată de ce, eu sunt optimist. Pentru ca statul român e in stare de faliment. A început sa concedieze profesori, polițiști, mineri, postași, avocați din oficiu (după ce, ani de zile, i-a angajat cu găleata si i-a plătit cu lopata). Jaful de bani al socialiștilor a ajuns la final.

De acum înainte lucrurile vor fi simple: ai o diplomă? Am! Ți-o recunoaște statul? Sigur! Păi atunci, sa-ti dea statul salariu! Hahaha…Aaaa, stați, ca statul concediază, nu angajează: vroiam sa mă angajați dumneavoastră… Zău? Pai eu nu dau doi bani pe diploma ta, analfabetule! Daca te pun sa scrii o ofertă, nu ești capabil: nici in română, nici in engleză! Așa ca, hai, marș afară! Du-te si îngroașă coada șomerilor! România o sa fie mai puternică după ce o sa mori tu de foame, putoare comunistă!

Comentarii politice "Sămănătorul"

Pentru "Sămănătorul - Articole politice (http://cleptocratia.blogspot.com/) responsabilitatea ideilor din articolele publicate APARTIN ÎN ÎNTREGIME AUTORILOR!

Basarabii - Marii întemeietori ai Mănăstirii Tismana

 

1405 - 2005

600 de ani de la scrierea primului

Tetraevangheliar în Ţara Românească

 

 

Basarabii

Marii întemeietori ai Mănăstirii Tismana

      

I.

       Conducătorii care ar putea fi ctitorii primei construcţii distruse în cruciada lui Bela al IV-lea

 

După cum se ştie, între anii 1230-1235, Bela al IV-lea în cruciada lui contra lui Ioan Asan al II-lea,la îndemnul papei Grigore al IX-lea, cucereşte o fâşie a actualului Gorj

El distruge "toate locurile unde se adună schismaticii" deci şi vechiul locaş de la Tismana ale cărui ruine au fost găsite la săpăturile arheologice din anii 1970.

      

Negru Voda Basarab(1215-1241) tatăl lui Tihomir

 

LITOVOI (1247-1273) SI FRATELE SAU BARBAT (1273-1290)

 

Primul mare conducător Basarab conducând vlahii (olahii, olaţii) din Ţara Lytua. Ţara Lytua (ţara pietrelor, lythos=piatră) se întindea pe ambii versanţi ai Carpaţilor, cu centrul în depresiunea Târgu-Jiu, mergând până în depresiunea Haţeg. Dispunea de propria oaste şi de mari bogăţii.

Mereu în conflict cu regii maghiari îl scoate pe fratele său Bărbat din mâna lor cu "o sumă mare de bani". Unele surse afirmă că voievodatul lui Litovoi avea capitală Severinul.

 

Tihomir (Thocomerius) Basarab (1290-1310) tatăl lui Ioan Basarab I

 

Ioan Basarab I (n.1280-m1352) domnie (1310-1352)

 

Casatorit cu Marghita (după unii autori doamna Marghita, catolică, ar fi fost a „Negrului Voievod”), a avut fiică pe:

Theodora Basarab (n.1302,m.?) căsătorită cu Ivan Alexandru (n.1300,m.1371) domnie (1331-1371). Căsătorită în 1920. Căsătorie zbuciumată care se strică complet în anul 1340.

Teodora se călugăreşte sub numele Teofana la mănăstirea Vidin. Canonizată de biserica bulgară Sfânta Teofana, ascetă, purtătoare de virtuţi.

Casatorit cu Marghita, (n1281,m.?) a avut fiu pe:

9-Nicolae Alexandru Basarab (n.1301,m.16nov.1364) domnie (1352-1364)

 

Nicolae Alexandru Basarab (n.1301,m.16nov.1364) domnie (1352-1364

 

Înmormantat la Biserica Radu Negru, Câmpulung „în luna noiembrie 16 zile, a răposat marele şi singur stăpânitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod, fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3. Veşnica lui pomenire”.

Casatoria I-a cu Maria, bosniacă, a avut

Fii:

Vladislav I (Vlaicu-Vodă) Basarab (n.1325,m.1377)  domnie (1364-1377)

Radu I Basarab (n1330,m.1383) domnie (asociat din 1372 sau 1375,1377-1383)

Fiică:

Elisabeta care s-a căsătorit cu Ladislau de Oppeln, palatinul Ungariei.

Casatoria II-a cu cu Clara (Dabokay) (n.1318,m.?) care era catolică

Clara era nepoata lui Ştefan Mikud cândva ban ungur la Severin trăgându-se din familia Kukenus. Tatăl Clarei, Ianoş de Doboka, a mai avut trei fraţi, Petru, Nicolae şi Dimitrie. Cu ocazia nunţii Clarei, Dimitrie trece la ortodoxie cu numele Dabacevski, apoi Dăbăcescu. A patra parte din moşia lui, Dăbăceştii de pe Jaleş, o lasă la moartea sa, pe la 1385, Tismanei. Fratele Clarei, Ladislau, luptă împotriva turcilor alături de Vlaicu-Vodă care îi dă în 1372 mai multe donaţii.

Ana Basaraba (n.1339-?) s-a căsătorit, înainte de 1360, cu Ioan-Sracimir (domnie 1355-1371, omorât la Nicopole), ţar bulgar, frate vitreg cu Ion VI Şişman (domnie 1360-1393, fii lui Ivan V Alexandru (n.1310,m.1371) domnie (1331-1371), care fusese, la rândul său, după cum ştim, ginerele lui Basarab întemeietorul Ana a scris, în 1360, în oraşul Vidin un sinaxar sau o culegere de vieţi ale femeilor sfinte. Manuscris păstrat azi în biblioteca Universităţii din Gand (Belgia).

Anca (Slava) Basaraba (n.1341,c.1360 cu Ştefan Uroş, (domnie1355-1371) , ţarul sârbilor, fiul lui Ştefan Duşan (domnie 1331-1345, 1345-1355).

 

II.

Marii întemeietori ai Tismanei:

 

Vladislav I (Vlaicu-Vodă) Basarab (n.1325,m.1377)  domnie (1364-1377)

 

Sigur în viaţă la 6 iulie 1374 asociază la domnie pe Radu I în 1372. Unii istorici spun că în 1374, alţii în 1375, alţii chiar în 1377. În armata lui Vladislav se găsea şi ruda sa, Ladislau de Dobâca. Vlaicu vodă a fost ctitor la mănăstirea Vodiţa zidită din iniţiativa călugărului Nicodim. E primul ctitor al mănăstirilor Tismana şi Cotmeana; el a dăruit bogat, în septembrie 1369, şi mănăstirea Cutlumuş de la Muntele Athos. Vlaicu vodă, era cumnat, şi văr în acelaşi timp cu Sracimir

Casatorie cu Cherana

Vlaicu fiind primul ctitor al Tismanei şi văr cu Nicodim, se presupune că el a fost înmormântat aici. Fratele său Radu I a avut mult mai multe ctitorii.

 

Radu I Basarab (n1330,m.1383) domnie (asociat din 1372 sau 1375,1377-1383)

 

În 1378 Radu domnea. Este ctitor al Tismanei în acest an 1378 ştim că „s-a sfinţit biserica” mănăstirii, potrivit unei însemnări de pe un  document din 5 august 1424. Sfârşitul ei are loc înainte de 3 octombrie 1385, când se constată că domneşte fiul său Dan I. Radu este ctitor la Tismana, la Cozia şi la Cotmeana, Radu e ctitor şi la Biserica Domnească din Curtea de Argeş; lui i se datoresc admirabilele fresce care amintesc mozaicurile bisericii Chora (azi muzeul Karie Djami) din Constantinopol. Lui Radu i se atribuie şi întemeierea a două schituri: Jghiabu din Vâlcea, Negru Vodă din Muşcel — lăcaş de fapt anterior lui, aşa cum arată şi numele — precum şi biserica cea veche din Râjnov (judeţul Braşov). Pe malul drept al Dunării, în ţara rudelor sale, el a restaurat mănăstirile Vratna şi Mănăstiriţa. Tot sub Radu se întemeiază, cel mai târziu în 1380, episcopia catolică de Severin şi, la 9 mai 1381, episcopia catolică de Argeş. Tradiţia îi atribuie şi o mănăstire catolică la Târgovişte

Casatorie cu Ana (n.1333,m.?)

Fiu:

Dan I Basarab (n.1354-m.23sept.1386) domnie (1383-1386)

Casatorie cu Calinichia

Fiu:

Mircea cel Bătrân Basarab (n.1355-m.ian.1418) domnie (1386-1418)

 

Dan I Basarab (n.1354-m.23sept.1386) domnie (1383-1386)

 

Unii istoricii spun că începe domnia în 1384 alţii în 1380. Mort la 23 septembrie 1386, când a fost ucis în luptă de Şişman. Fiul lui Radu I, aflăm din documentul din 27 iunie 1387 în care Mircea spune despre mănăstirea Tismana că a fost înălţată din temelie de "sfânt răposatul părintele domniei mele Io Radul voievod" şi că a fost întărită cu multe danii de "sfânt răposatul fratele domniei mele Io Dan voievod". În 1385 el era în scaun, deoarece dă în acest an, la 3 octombrie, un hrisov mănăstirii Tismana iar în 1387 domnea fratele său Mircea. În hrisovul pe care i-l acordă la 3 octombrie 1385 el întăreşte toate donaţiile tatălui său şi - întrucât mănăstirea Vodiţa ţinea acum tot de Tismana - şi pe ale unchiului său Vladislav. Adaugă apoi de la el: câte 400 de găleţi de grâu în fiecare an din dijma care se va lua de la judeţul, astăzi dispărut, al Jaleşului; apoi toţi nucii din Dăbăceşti, de pe râul Jaleş, şi un mertic iarăşi anual de 10 burdufe de brânză, 10 caşcavaluri, 10 aşternuturi, 10 haine, 10 perechi de încălţăminte şi miere şi ceară "pe cât va aduce anul". Mănăstirea mai capătă şi satul Saghevăţ, acesta însă de la Nicodim care-l cumpărase "sub Dan voievod"

Casatorit cu Maria

Fiu:

Vlad I , noiembrie 1394 - ianuarie 1397

 

Mircea cel Bătrân Basarab (n.1355-m.ian.1418) domnie (1386-1418)

 

Casatorit cu  Maria (Tomay)

 

Atât Mircea cel Bătrân cât şi urmaşii au înzestrat mănăstirea, au continuat amenajările şi întărirea ei cu ziduri.

 

26 decembrie 1406

Moartea lui NICODIM

 

Nicodim fost ultimul din neamul Basarabilor  care trăieşte o mare parte a vieţii la Tismana, moare şi este înmormântat aici (Colţul din nord-vest al pridvorului bisericii).  Vladislav Basarab (Vlaicu Vodă), domn cu care se începe şirul domnitorilor în Pomelnicul Mănăstirii Tismana fusese îngropat, în 1377, în colţul de sud-est al pronaosului. 

 

Nicodim va fi canonizat de Biserica Ortodoxă Română care îl prăznuieşte la 26 decembrie, ziua mutării sale la cele veşnice, ca

SFÂNTUL NICODIM CEL SFINŢIT DE LA TISMANA

  

Mai multe despre neamul BASARABILOR

https://ntomoniu.blogspot.com/2023/10/basarabii.html

 

Citiţi-l şi apoi descărcaţi-l de aici:

http://www.tomoniu.ro/opinii/istorie/basarabi1.htm

Pentru acei care intră pe pagină prin motoare de căutare, clic aici

http://tomoniu.sapte.ro/ntomoniu/tismana/basarabi/index.htm

 

MODA ANTI-EMINESCU, ANTI-NATIONAL ŞI ANTI-CANONIC,

 

Cam aşa arată ideile lui Patapievici:

cărţi ceauşiste aruncate în ambalaje capitaliste

iar deasupra tricolorul!

 

MODA ANTI-EMINESCU, ANTI-NATIONAL ŞI ANTI-CANONIC,

MOTIV DE MÂNDRIE SI PROGRES

 

Unii, văd în gesturile fanteziste ale ţambalagiilor Patapievici şi Preda, care cântă manele marinăreşti marelui jupân încă de la cafeaua de dimineaţă, un exemplu de dat la lume! Bineînţeles, nu un exemplu bun ar putea fi dat! Ci unul cam în felul acesta: un elev se scapă pe el în clasă şi în ciuda ferestrelor deschise, pute-al dracului! Dar elevii-lideri au cuvântul lor: „Lăsaţi-l aici ca să vadă şi doamna dirigintă ce a făcut!”.

Cam aşa procedează şi d-l Roncea cu Horia Patapievici şi Cristi Preda. Se scandalizează că articolele lor marca Pata-Preda au fost şterse de pe Internet şi n-au fost lăsate acolo ca să le vadă lumea! Păi puţeau rău de tot domnule Roncea! Iar daca-ş fi Suleiman Magnificul, ce mai bice le-aş da eu pe spinare! Iată că pot avea şi eu o idee tot atât de primitivă ca şi ideile lor anti-româneşti pe care şi le-arogă pentru a se urca pe piedestalul „originalilor” sau cum zic ei, pe piedestalul „modei progresiste europene”. Hmmm, halal progres!

Moda asta de a lovi într-o mare personalitate a românilor, pentru a te ridica, nu este nouă. Încă de pe vremea lui Ceauşescu, tipi precum Paler s-au remarcat prin aruncarea cu noroi în Ceauşescu. Şi s-au menţinut „postrevoluţionar”, aruncând şi contra lui Iliescu, şi contra lui Constantinescu şi acum contra lui Băsescu! Metoda deci nu diferea şi nu de dragul de a arăta adevărata faţă preşedinţilor României scriau aceşti „anti” ci pentru propria lor înălţare! Dacă ar fi scris numai despre Ceauşescu era cinstit, dar aşa, cu pana mereu pe preşedinţii României (deşi unii merită, o recunosc!), era o stratagemă de a nu sta la coadă şi a te băga peste rând, ca să ieşi cumva în evidenţă.

Şi treptat, moda s-a extins la primul ministru, la miniştri, la parlament, la cler, la alţii. Mai nou şi mai grav: se atacă valorile şi patrimoniul profund al neamului nostru.

Uitaţi-vă la d-l Djuvara: pentru a scoate o carte de senzaţie, pentru a se avânta în prim plan, lansează ideea cumanistă şi desfiinţează pe Basarabi ca întemeietori de ţară! Patapievici îl bagă pe Eminescu în debara, ca pe „un cadavru”.  Cristi Preda îl ia imediat ca exemplu pozitiv. Iar cete de jurnalişti pregătiţi pe bandă rulantă şi la repezeală, le urmează ca într-o isterie colectivă.

Esenţa scrierilor Pata-Preda-Pleşu-Tismineţki constă în contestare perpetuă. În atacuri ieşite într-atât de mult din normal, încât ele par ceva „original”. Şi chiar sunt originale dar nu orice idee originală este şi benefică! Adică să fie folositoare, să aibă un caracter practic sau să fie o revoluţie printre alte idei.

Dar dacă ne uităm atent după lansarea acestor „idei originale” în ce locuri călduţe au ajuns „inovatori” ca Preda Cristi sau Cătălin Avramescu, mari consilieri de jupân marinăresc, este clar ca spusele lor au avut valoare zero pentru cultură, zero pentru lumea de rând şi totul pentru ei!

Degeaba o întoarce ca la Ploieşti Patapievici că el n-a zis că „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasăm dacă vrem sa intrăm în Uniunea Europeană". Bine, n-a zis-o dar concluzia întregului articol, cam asta e! Iar scopul personal, este acela pe care l-am zis eu, ieşirea din tipare pentru a părea mai deştept ca alţii.

Ce zice Pata-Pleşu? Dar staţi puţin! Mai întâi să vă spun de ce mă aliniez şi eu la această „formulă” deja consacrată! Păi când îi văd la televiziune cum vorbesc ei la „vorbe” (patent Pleşu!) într-o locuinţă de lux, îmi trece de dorul ţaţelor de pe uliţa satului. Tot aşa torceau şi ele la vorbe pe iarbă nouă pentru că, nu-i aşa?, şi iarba de la marginea drumului tot de lux era şi ea! Şi luau la bârfă tot satul, de la văcar până la popă.

Aşadar, ce zice Pata-Pleşu?

I-auzi: „Ca poet naţional Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi ieşim azi din zodia naţionalului.” Va să zică, lumea e pe cale de a declanşa război în Balcani din cauza „naţionalului” iar Patapievici se scarpină liniştit în cap, muşcat de păduchi europeni. Noi nu trebuie să mai fim „naţionali” ci doar sârbii şi ungurii! Care unguri, îşi pun pe situl judeţului Covasna simbolurile şi junii lor îmbrăcaţi în costume maghiare!

Toate naţiunile luptă pentru identitatea lor, numai la români zodia naţionalului trebuie să apună!  Aţi mai auzit vreodată vreo diversiune mai mare, deschisă „la ambele capete”? Pentru că ea este lansată în dublu scop. Primul ar fi năucirea acelora care nu prea au timp de citit. Ce-şi vor zice ei? „Ia uite mă, ce-al dracului e Patapievici, se dă la Eminescu!”. Şi când dai în „mai marii României” întrebarea este: iese ceata Pata-Preda-Pleşu în evidenţă cu ceva în acest fel? Ieseeee! Deci, diversiune reuşită!

Al doilea, însăşi diversiunea e un şpil. Intr-o lume fără canoane, tradiţie, patrimoniu, fără iubire de naţie şi dragoste faţă de cultura pe care ne-au lăsat-o înaintaşii, ceata revoluţionară, „europeană”, a lui Pata-Pleşu va fi urcată pe marele piedestal, pe măreţele culmi ale perfecţiunii aidoma chiorului ajuns împărat în ţara orbilor!

Pentru că ce mai zice Horia?

„Profund el (Eminescu n.a.) nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmoderna, nu mai e prizata de intelectualii progresisti.” I-auzi, Miţule! Car’ va să zică, nimeni nu trebuie să mai gândească esenţa, rădăcina lucrului, cauza şi direcţia lui, pentru că nu eşti „postmodern”, nu eşti la modă! Alta trebuie să fie acuma cutuma „intelectualilor progresişti” ca Pata-Plesu: să bea nişte tutun marinăresc pe malul mării, să scrie cu partizanat politic spunând că din contra, alţii sunt cei care se vând sau sunt deja vânduţi, nu ei!

Iar ca să arate clar că alţii sunt vânduţi, ei fiind fireşte „progresişti europeni”, inventează formula unei culturi româneşti „diferite” (ghici!) de cultura franceză, „ca şi celelalte mari culturi”. Pe urmă mai spun că nu ei, plimbăreţii duşi la mare cu helicopterul prezidenţial, fac din cultura română contemporană una „a admiraţiei, a elogiului şi a apologiei”! Ci ceilalţi! Ei fiind fanii culturii franceze şi a celorlalte mari culturi, care prefera critica, răsturnarea valorilor, contestarea. Aţi văzut unde-i progresul? Să ne facem praf valorile naţiei!

Asistentul (bine zis!) universitar dar mai mult băsescian, Cristi Preda, călcând în rahatul diversionist al lui Horia îşi începe şi el ideile „progresiste” aşa: „Daca un intelectual francez ar afirma azi ca "exista un om deplin al culturii franceze", el s-ar descalifica, indiferent daca obiectul demonstraţiei sale ar fi Descartes, Balzac sau Rimbaud”. Păi cine ar fi afirmat vreodată că „există vre-un om deplin al vreunei culturi”? Însăşi noţiunea de cultură este altceva! Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori (DEX online) nu poate fi în nici un fel apanajul cuiva, aici e un nonsens!  Iar un francez n-ar scoate niciodată din contextul general pe Descartes, Balzac sau Rimbaud cum nici unui român nu-i este permis să separe din cultura naţională pe Eminescu, Creangă sau Caragiale. N-am auzit nici-un francez că vrea să-i scoată pe Descartes, Balzac sau Rimbaud din cultura proprie şi să-i arunce în debara ca „depăşiţi” aşa cum fac „progresiştii” noştri, adicătelea Pata-Cristi-Pleşu!

În ce scop o fac, am spus.

In ce fel, o spune asistentul pe şleau dând exemplu unor presupuse cutume „din cultura franceză” (ca şi celelalte mari culturi, mai adaugă el): răsturnarea valorilor, contestarea.

Poate el dovedi că francezii, germanii, italienii sau alte naţii s-au pus pe dărâmarea propriei culturi, pe răsturnarea valorilor ei, pe contestări drastice? Asta să fie moda progresistă a occidentului actual? Care păsărică de-a lui Băsescu i-a şoptit lui o asemenea prostie?

Vai şi amar de capul nostru!

Hai să ne dărâmăm valorile, hai să le „răsturnăm”!

Hai să-i dăm jos pe Eminescu, Creangă şi Caragiale şi să-i punem pe Patapievici, Preda şi Pleşu!

Asta-i mai lipsea României!

Doamne fereşte!    

 

  

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol 2006, scris pentru revista  A.R.P.

https://analizesifapte.wordpress.com/reviste-si-documentare-editate-de-arp/voci-reprezentative/nntomoniu-romania/

   

Site Monografia Tismana vol. I -Diverse

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2023