Preistorie, istorie, atestări documentare, Tismana secolului XX, caracteristici fizico-geografice, vegetație.

 MONOGRAFIA ORAȘULUI TISMANA, VOL. I

Această monografie a început a fi scrisă în anul 2005, cu ocazia împlinirii a 620 de ani de la atestarea documentară a Mânăstirii Tismana prin hrisovul lui DAN I (n. 1354 - m. 23 sept. 1386, domnie 1383-1386) care pomenește, pentru prima dată într-un document, de „locul numit Tismana”
Fragment din hrisovul dat de domnitorul Dan I Vodă (Dinastia Basarabilor) la 3 octombrie 1385:

"Pentru că eu, cel întru Hristos Dumnezeu bine credincios Io Dan Voevod, şi cu mila dumnezeiască, domn a toată Țara Românească, la începutul domniei, dăruite mie de Dumnezeu, am aflat în ţara Domniei Mele, la locul numit Tismana, o mănăstire întru toate neisprăvită, pe care răposatul întru fericire piosul voievod Radul, părintele Domniei Mele a înălţat-o din temelii, dar scurtându-i-se viața, n-a săvârșit-o.
De aceea, am binevoit Domnia Mea după cum i-am urmat la domnie, tot aşa sa-i fiu următor şi la această faptă pentru înnoirea pomenirii părintelui meu şi pentru mântuirea sufletului meu, isprăvind cu zidirea şi întărind cu dăruiri şi venituri acest hram al Prea Sfintei Stăpânei Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria…”

Cuvânt înainte

    Actul temerar de a scrie Monografia Tismanei - o localitate atât de bogată în istorie - pare un drum care tinde să nu se mai termine niciodată. Boomul informației declanșat prin rețeaua Internet face ca tomul monografic al localităţii, început de mine încă din secolul trecut să-şi dubleze numărul de pagini în fiecare an!

    Numeroasele site-uri, construite între anii 2000-2008 pe vremea când eram consilier în Consiliul Local Tismana, au suplinit o perioadă lipsa unei monografii. O serie de articole de presă precum şi publicațiile „Semănătorul” au completat şi ele informația căutată de numeroșii împătimiții ai rețelei Internet. Au apărut lucrări, reviste şi monografii ale satelor unele utilizând sursele amintite, dar o lucrare riguros monografică, încă nu.

    Volumul întâi, al monografiei orașului Tismana este un prim pas în acest demers temerar pe care l-am început cu mulți ani în urmă. El prezintă pe lângă capitolele de preistorie, istorie şi atestări documentare, momentele semnificative din viața Tismanei în zbuciumatul secol XX: mișcarea literară şi emanciparea localității ca stațiune climaterică după anul 1900, evenimente legate de cele două conflagrații mondiale şi eroii Tismanei, alăturarea zonei Tismana-Padeș la industria forestieră prin înființarea CFF – Calea Ferată Forestieră, înscrierea localității în industria mică prin apariția Cooperativei de artizanat „Arta Casnică Tismana”, dezvoltarea turismului prin festivalul folcloric de la 15 august, devenirea Tismanei ca furnizor de energie electrică în sistemul național, prin construcția Complexului Hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana.

    Am considerat că este necesară publicarea urgentă a acestui prim volum, pentru că el se referă la lucruri încă trăite pentru unii şi la evenimente de cea mai mare importantă în viața localității avându-se în vedere că în secolul trecut, Tismana a ajuns la apogeul dezvoltării sale

economice, după 1989 localitatea intrând într-un declin economic accentuat.

Ca atare, se cere această monografie pentru a fi un ghid important în scrierea unor

proiecte de dezvoltare generală a localității precum şi de a pune la dispoziție un volum util întreprinzătorilor privați locali sau investitorilor din altă parte.

    De aceea, consider că în final trebuie să ajungem ca monografia să aibă pentru orașul Tismana cuprinsul obligatoriu de mai jos, şi exceptând chestiunile de ordin general, unele din capitolele de aici pot fi un ghid pentru cei care se vor ocupa a întocmi monografii cu specificul fiecărui sat component.

    Iată cuprinsul orientativ aici, pentru a fi folosit de acei autori care au intenția de a

completa monografiile deja existente pentru satele aparținătoare orașului Tismana.

I. - PREISTORIE

 În acest capitol voi insera un grupaj de informaţii esenţiale pentru înţelegerea erelor, perioadelor şi epocilor ca diviziuni ale timpului geologic. Acestea sunt absolut necesare pentru înţelegerea fenomenelor din preistorie, preistoria fiind aceea perioadă din viaţa umanităţii pentru care n-avem izvoare scrise – scrierea nu apăruse  - dar din aceea perioadă putem avea informaţii pe baza cercetărilor arheologice, geologice, biologice, astronomice şi a multor alte ramuri ale ştiinţei.

•  
• In acest fel putem pune în valoare dovezile prin care zona Tismana, implicit Podişul Getic din care face parte, deţine prioritatea privind apariţia primelor locuiri umane de pe teritoriul României.
•  
• Nu în ultimul rând, inserarea acestui capitol este necesară pentru a înţelege unii termeni folosiţi de-a lungul acestei monografii.
•  
• I.I  - ERE GEOLOGICE:
•  
•  ERĂ – perioadă istorică care începe cu data unui anumit eveniment, real sau legendar, de la care se porneşte numărătoarea anilor.
•  
• Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic este EPOCA. De la formarea pământului se cunosc următoarele epoci: arhaică, algonkiană, paleozoică, mezozoică şi neozoică.
•  
• PRECAMBRIAN durată 4,5 miliarde ani şi cuprinde perioadele (sistemele):
• -arhaică
• -algonkiană
•  
• PALEOZOIC (zoikos=de animale) durată 300-350 milioane ani şi cuprinde perioadele (sistemele):
• -cambriană
• -ordoviciană
• -siluriană
• -devoniană
• -carboniferă
• -permiană
•  
• MEZOZOIC durată 150 milioane ani şi cuprinde perioadele (sistemele):
• -triasică
• -jurasică
• -cretacică
•  
• NEOZOIC durată de la sfârşitul mezozoicului şi până azi şi cuprinde perioadele (sistemele):
• -paleogenă
• -neogenă
• -miocen serie(epocă) inferioară a neogenului caracterizată prin floră şi faună apropiată de cea actuală. Se împarte în trei diviziuni, m. inferior, mediu şi superior
•  
• Alte epoci definite:
•  
•  sarmaţian  ultimul etaj al miocenului în sud-estul Europei caracterizat prin existenţa unei faune  de lamelibranhiate, gasteropode, foraminifere, briozoare, etc. adaptate la un regim de ape salmastre.
• - pliocen serie(epocă) superioară a neogenului reprezentată în partea vestică a Europei prin depozite marine iar în partea estică prin depozite lacustre
• - cuaternar  ultimă perioadă a neozoicului caracterizată prin apariţia omului
• - pleistocen prima serie(epocă)  a cuaternarului, în care a apărut omul şi au avut loc glaciaţiile şi interglaciaţiile
•  I.II CULTURA MUSTERIANĂ
•  
• MUSTERIAN - al cincilea subetaj al paleoliticului inferior
•  
•             MUSTELIDE: Familie de mamifere carnivore cu corp suplu, cu picioare scurte şi cu coadă lungă. Majoritatea au glande urât mirositoare.
• Din cuvântul latin Mustela = nevăstuică. Exemplu de mustelide: jderul, viezurele, dihorul, vidra.
•             O perioadă de deosebită importanţă pentru zona Tismana o reprezintă:
•  
• INTERGLACIARUL BOROŞTENI
•  
• El este definit de cercetători ca „perioadă majoră de încălzire, echivalentă cu ultimul interglaciar ai pleistocenului, cunoscut  în nomenclatura alpină ca Riss-Wurm”.
• Numele este dat de satul Boroşteni aflat la est de dealurile Gura Plaiului şi Drimoxa, aparţinând oraşului Tismana, unde se află renumita salbă de peşteri Gura Plaiului (rezervaţie naturală), Peştera din Bile, Peştera Haiducilor, Peştera Pârgavului, Peşterile Chiciura şi Peştera Cioarei aflată pe versantul dealurilor dinspre Boroşteni.
• 

  
  
  
  Peştera Cioarei de la Boroşteni este cea mai veche locuire musteriană de peşteră din zona Tismana şi din România.
• Mircea Bleahu afirmă că pe aliniamentul Dobriţa - Runcu – Boroşteni – Topeşti - Tismana - Sohodol - Padeş – Ponoare nu există peşteră accesibilă şi cu un depozit sedimentar care să nu conţină URME DE CULTURĂ UMANĂ dintr-una din perioadele istorice!
•  „Prezenţa în peşteri a numeroase unelte din piatră şi os şi a resturilor ceramice aparţinând diverselor culturi nu trebuie interpretată ca o preferinţă a oamenilor acestor culturi pentru peşteri, ci că în aria de răspândire a acelei culturi existau şi peşteri care au fost utilizate.” 
• (Mircea Bleahu  şi colaboratorii * Peşteri din România, reeditare)
• Cultura musteriană era deci prezentă în toată zona sudică a munţilor Vâlcan şi putem deci concluziona de la bun început că cercetările de la Peştera Cioarei sunt la fel de valabile şi pentru peşterile Tismanei, Cloşanilor sau Dobriţei. Iar concluzia a devenit certitudine când echipele de cercetători şi-au extins, în ultimii ani investigaţiile şi în aceste peşteri.
• În staţiunea eponimă, „Peştera Cioarei” de la Boroşteni, comuna Peştişani, Gorj, cercetările au arătat că Interglagiarul Boroşteni, se caracterizează prin derularea următoarelor faze de vegetaţie:
• - fază de pădure, cu molid-pin; fază de pădure, cu molid-brad-alun;
• - fază de peisaj deschis cu petice rase de pădure formate din tei şi alun în regiunile joase şi brad şi molid în etajele superioare;
• - fază de pădure, mai cu seamă în a doua parte, formată în primul rând din carpen, alături de alun-stejăriş amestecat pin; fază de pin.
•          În timpul ultimei faze polenul de pin însuma în jur de 50% la altitudinea de 300 m, demonstrând că pe crestele Carpaţilor Meridionali frunzele deveniseră  persistente de la un an la altul. Se poate estima că temperatura în Interglaciarul Boroşteni a fost mai ridicată decât în timpurile noastre.[1]
• Interglagiarul Boroşteni este contemporan cu cultura musterian din care vă prezentăm:
•  
• AŞEZAREA PALEOLITICĂ SITUATĂ ÎN PEŞTERA CIOAREI
•  
• S-au identificat mai multe straturi de cultură din musterian şi paleoliticul superior într-un sediment de peste 4 m grosime, păstrat în condiţii bune.
• Aşezarea se face remarcată prin descoperirea în partea inferioară a coloanei stratigrafice a unor unelte de cuarţit şi resturi faunistice care atestă cea mai veche locuire musteriană de pe teritoriul României
• Acestea sunt depuse într-un sediment de vârstă interglaciară care, după locul descoperirii, a primit denumirea de interglaciarul Boroşteni.
• Cercetările noi în endocarstul din sudul munţilor Vîlcan de la
• Peştera Vulpii, com. Boroşteni şi Dâlma Peşterii, com. Dobriţa au mărit aria geografică a identificărilor de unelte şi faună. 
• Archaeological researches in the karstic area of the southern Vîlcan mountains] / Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cârciumaru, Steven B. Mertens În: Cercetări Arheologice.  9 (1992), p. 29-34

---

[1] Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României”. Editura enciclopedică, 1994

PUŢIN CALCUL ŞI IMAGINAŢIE !

- o lectură concludentă -

Nu putem gândi aceste prime adăposturi ale strămoşilor noştri, de acum zeci de mii sau sute de mii de ani, dacă nu comparăm timpul scurs din paleolitic şi până azi, cu o dimensiune calendaristică foarte cunoscută, şi anume anul, împărţit aşa cum bine ştim, în 12 luni.

 Iată scara timpului unde 1 an = timpul scurs de la primii hominizi şi până astăzi.

• - 1   Ianuarie           : Homo Habilis
• - 12 Mai                   : Homo Erectus
• - 3   Noiembrie         : Stăpânirea focului
• - 14 Decembrie       : Neanderthal şi Sapiens purtând unelte
• - 18 Decembrie       : Cromagnon
• - 26 Decembrie       : Sapiens sapiens cu suficientă imaginaţie pentru a folosi arta cioplind figuri arhaice în stânci
• - 30 Decembrie       : Neolitic. Culturi agricole. Iată, descoperim agricultura cu puţin înainte de revelion !
• - 31 Decembrie 10h   : Scriem. Scrisul îl descoperim deci, abia în dimineaţa revelionului
• - 31 Decembrie 23h55 : Primul pas pe lună, până la revelion mai avem doar cinci secunde

 Greu de imaginat, faceţi totuşi puţin efort: omenirea a trăit de frica animalelor în adăposturi primitive, în copaci, în alte adăposturi naturale la sol, în grote şi peşteri, timp de aproape un an şi abia în ultimele două zile ale anului a trăit în locuinţe construite care să aibă cât de cât o formă apropiată caselor de azi!

 Iar cultura Vinca, (din care făcea parte zona noastră) cu locuinţe rectangulare din lemn şi în chirpici, apare abia în zorii zilei de 31 decembrie, raportat la anul omenirii.

 Civilizaţia contemporană nu dăinuie decât de doar câteva secunde din întregul an al umanităţii!

 Nu vă miraţi de atracţia unora spre peşteri. Aceasta vine din subconştientul nostru şi greu va dispare mirajul acestui adăpost sigur pentru om după ce a fost de atât timp folosit. Apropo, unde vă gândiţi să vă ascundeţi în cazul unei deflagraţii atomice dacă aţi trăi în zona noastră?

 I.III – EVENIMENTELE DIN TIMPUL ERELOR GEOLOGICE

•  Acum:
• 4.600.000.000 de ani, s-a format Pământul
• 3.500.000.000 de ani, nivelul de oxigen permite apariţia organismelor simple (alge)
• 500.000.000 ani - apar  primele  vertebrate
• 200.000.000 ani  - apar  dinozaurii
• 60.000.000   ani - moartea acestor dinozauri (diverse ipoteze privind cauza)
• 50.000.000   ani - apariţia mamiferelor
• 40.000.000   ani - Marea Neagră se desparte de Marea Caspică şi de Lacul Aral.
•  
• 25.000.000   ani - maimuţe.
• 6.000.000     ani – Orrorin, „omul originar”, biped descoperit în anul 2000 în Kenya
• 5.000.0000   ani - Australopitec biped descoperit în Africa australă în 1999.
• 4.000.000     ani - Australopithecus ”maimuţele din sud”, capacitate craniană sub 500 cm cubi.
• 3.000.000     ani - Australopithecus afarensis din generaţia lui „Luky”, schelet de femeie 1,10 m
• 2.000.000    ani - perioadă  presupusă apariţiei bipezilor în zona Tismanei (vezi peşteri).
• 1.500.000    ani  - humanoizi însoţiţi de unelte, dovezi privind expansiunea humanoizilor.
• 1.000.000    ani  - era CUATERNARĂ. 1 milion ani, presupus ca dată sigură a apariţiei umanităţii.

 

• Dar cercetările se întind mereu, dincolo de cifra de 3 milioane de ani, debutul umanității. În plus, antropologii pun mereu problema: om sau gorilă?
• În anul 2001, lângă lacul Ciad a fost găsit Toumai, un schelet de 7 milioane de ani. Lipseşte însă femurul care ar dovedi dacă el a fost biped ca Orrorin, Luky sau noi.
•  Astăzi n-au rămas decât cinci specii de hominide:
• gorila, urangutanul, cimpazeul, babuinul şi … omul.
• Ele au în comun statul în picioare, o lungă perioadă de creştere şi capacitatea de a întrebuinţa unelte (mult evoluată la om, bineînţeles) 
•  

 I.IV – CUATERNAR, ERA APARIŢIEI OMULUI

•  Se împarte în:
• PALEOLITIC – MEZOLITIC – NEOLITIC
• Paleolitic fiind perioada vechii pietre cioplite
• Paleolitic. Diviziuni.
•  
• 1.000.000 - 100.000 ani PALEOLITICUL INFERIOR
• 100.000 - 40.000 ani PALEOLITICUL MIJLOCIU
• 40.000 - 10.000 ani PALEOLITICUL SUPERIOR
•  
• Se acceptă, până la o probă contrarie dată de cercetările ulterioare, că noi europenii suntem descendenţi din omul de CRO-MAGNON numele unei peşteri din Perigord .Este un homo sapiens al unei specii concurente omului de Neanderthal, după numele unei văi din Dusseldorf, Germania, dispărut inexplicabil acum de 100.000 ani. Aceste specii aveau obiceiul să îngroape morţii semn al unei credinţe în viaţa de dincolo.
•  
• În România abia din 1950, când se înfiinţează Institutul de arheologie al Academiei, cercetarea peşterilor ia un mare avânt. Campania de cercetare a început în 126 peşteri din Oltenia şi Transilvania dar găsindu-se puţini indici de locuire umană la suprafaţa solului, s-a trecut la săpături sistematice în 10 peşteri între anii 1952-1960. Rezultatele cele mai spectaculoase le-au dat cercetările din peşterile: Peştera Muierii de la Baia de Fier, Peştera Curată şi Peştera Spurcată de la Nandru, Peştera de la Bordu-Mare (Ohaba Ponor), Peştera Hoţilor de la Băile Herculane, Peştera de la Cheia-Dobrogea, de la Gura Cheii-Râşnov, peştera din satul Peştera Bran.
• Ultimele cercetări adaugă şi una extrem de interesantă care astăzi ocupă spaţii largi in presa de specialitate. Este vorba de o peşteră din zona Tismana şi anume: PEŞTERA BOROŞTENI
•             În anul 1976, se cunoşteau în ţara noastră circa 50 peşteri în care au fost descoperite urme de cultură umană paleolitică şi neolitică.
•           
•  Înainte de anii 1980, în zona Tismana, cercetătorul Mircea Bleahu împreună cu echipa sa de speologi, au reluat cercetările speologilor dinainte de a al doilea război mondial din peşterile din Gura Plaiului, de pe Valea Tismanei, Peştera Fuşteica de la Izvarna şi cele din Steiul Coziei şi Tihomir din satul Sohodol.
• Vom reveni asupra lor la capitolul privind starea fizico-geografică.
• Probabil din lipsă de timp şi fonduri, cercetătorii de la Peştera Ciorii nu au făcut cercetări sistematice ale altor peşteri aflate pe raza oraşului Tismana. Suntem însă siguri că cel puţin alte 10 peşteri ar putea oferi informaţii tot atât de interesante ca peşterile deja cercetate, Peştera Ciorii şi Peştera Vulpii. Deşi speologii recunosc numărul mare de peşteri din Munţii Vâlcan, circa 145, acest număr este departe de realitate. Numai în Tismana, zona muntoasă oferă cam două-trei peşteri pe km pătrat.
•  
• I.V - EVOLUŢIA OMULUI
•  
•             PALEOLITICUL, lunga perioadă a  „Vârstei vechii pietre croite”, palaios – vechi , lithos – piatră a fost foarte dificilă pentru om, fiind obligat să se apere de animale urcând prin pomi sau ascunzându-se în peşteri.
•            
• MEZOLITICUL, e o perioadă mai fastă, când, conform unor cercetări, în Orientul Mijlociu un om, timp de două săptămâni, putea recolta atât cât să-i ajungă unei familii de patru persoane, timp de un an. 
•  
• După ultima glaciatie de acum 16.000 ani, încălzirea climei avea să favorizeze cel mai mult zonele temperate.
• Între anii 12.500-7.500 înainte de Hristos micile comunităţi umane încep să se grupeze în comunităţi permanente.
•             Se dezvoltă agricultura, vânătoarea, pescuitul, culesul.
•             Începe practica creşterii animalelor, hrana caldă, olăritul.
•             Omul încetează a fi numai prădător care-şi scoate subzistenţa din natură, fără a se îngriji de refacere. Lent, el devine producător.
•  
• Este „Vârsta noii pietre cioplite” numită în 1865 de John Luddock NEOLITIC folosind din greacă  neos - nou şi lithos – piatră
• Se poate vorbi de o „revoluţie neolitică” comparabilă prin consecinţe revoluţiei industriale şi care a dus la o explozie demografică, după cum se poate vedea din tabelul  de mai jos:
•  

Populaţia pământului  (după J.N. Biraben)
ANII -35000 -10000 -5000 (agricultura) Iisus Hristos  1500 1800 1900 1950 2000	Populaţie 1        milion  10      milioane 80      milioane 250    milioane 460    milioane 800    milioane 1600  milioane 2500  milioane 6000  milioane

         

            Cifra de 6 miliarde de oameni a fost atinsă conform estimărilor demografice ale ONU la 12 octombrie 1999. Ea se va plafona în jurul a 8 sau 9 miliarde de indivizi către 2050.

 ŞI TOTUŞI, EVOLUŢIA OMULUI NU A DURAT DECÂT UN MINUT DIN TOATĂ ISTORIA PĂMÂNTULUI ŞI ABIA DE O SECUNDĂ FOLOSEŞTE UNELTELE!

- un nou calcul folosind imaginaţia -

 Pentru a înţelege în timp erele, perioadele şi epocile, să reducem istoria pământului la o singură zi.  Adică să reducem totul la scara o singură zi este echivalentul a 4,5 miliarde de ani.

• - ora       0     : roci în fuziune, formarea oceanelor
• - ora       4     : apariţia vieţii (bacterii într-un ocean furios, fotosinteza)
• - ora     19     : primele fiinţe multicelulare (un parazit - dissiemina)
• - ora     21     : era primară - viaţa marină explodează
• - ora     22     : ieşirea din apă (un gen de varan - ichtiostéga), dezvoltarea scheletului, plămânilor …
• - ora     22 h 45     : dinozaurii
• - ora     23 h 40     : primate arboricole
• - ora     23 h 48     : primate superioare
• - ora     23 h 59     : australopitecii 
• + 20 secunde       : Homo habilis
• + 50 secunde       : Homo erectus
• + 59 secunde       : Homo sapiens
• + 59 sec 599         : civilizaţia egipteană
• (1 minut corespunde la 3.125.000 ani şi o secundă la 52 000 ani).
•  

Iată acum în imaginea de mai jos câteva secunde din viaţa omului raportate la viaţa pământului:

  În ordine de la stânga la dreapta: Australopitecus Afarensis – Africanus – Robustus,   Boisei,  Habilis,    Erectus, Omul de  Néandertal   şi  Sapiens sapiens

Adăpost preistoric sub cascadele Gurniei (Nicu Tomoniu, la manastire)