Comisia acuză Rusia de crime împotriva umanității în Ucraina

 

ONU: Comisia acuză Rusia de crime împotriva umanității în Ucraina

Articol de Africanews • 7 p.m. • Timp de citire: 1 min

Sputnik---

Rusia se confruntă cu noi acuzații grave din partea unei comisii independente susținute de ONU.

***

https://www.msn.com/fr-fr/actualite/monde/onu-une-commission-accuse-la-russie-de-crimes-contre-l-humanit%C3%A9-en-ukraine/ar-AA1Bf6rq

***

La o sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului de la Geneva, Erik Møse, președintele Comisiei Internaționale Independente de Anchetă privind Ucraina, a susținut că Moscova a comis crime împotriva umanității, inclusiv tortură și dispariții forțate.

***

Potrivit raportului prezentat miercuri, mulți civili ucraineni au fost arestați, transferați în centre de detenție din teritoriile ocupate sau deportați în Rusia. "Au fost supuși altor încălcări și infracțiuni grave, inclusiv tortură și violență sexuală", a declarat Møse celor 47 de membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului.

***

Se spune că unele victime au dispărut luni sau chiar ani, iar mai multe au murit. Aceste noi descoperiri se adaugă investigațiilor anterioare care acuză Rusia de încălcări masive ale drepturilor omului de la începutul războiului din Ucraina în februarie 2022.

*

Delegația rusă s-a remarcat prin absența sa de la această audiere, în timp ce Moscova continuă să respingă acuzațiile împotriva sa.

-

Raportul ar putea intensifica presiunea diplomatică asupra Rusiei, în timp ce comunitatea internațională încearcă să înăsprească sancțiunile și să ia în considerare posibile acțiuni legale.

*

„Leroy Merlin urăște când faci asta, dar nu te pot opri”

***

JetNozzle

Africanews Français

Visitez Africanews Français

=================================

https://www.msn.com/fr-fr/actualite/monde/guerre-en-ukraine-les-%C3%A9tats-unis-suspendent-un-programme-d-%C3%A9tude-sur-les-enfants-d%C3%A9port%C3%A9s-en-russie/ar-AA1Bedod

***

Războiul din Ucraina: Trump suspendă programul de studii privind copiii deportați în Rusia

© Figaro Live

---------------------------

---------------------------

Crimă de război

În decembrie anul trecut, cel de-al treilea raport al HLR Yale a detaliat mecanismele legislative și logistice ale programului „sistematic și intenționat” de adopție forțată și plasament în casele copiilor ucraineni, condus de Moscova în scopul „rusificării” acestora.

***

Oficialii ucraineni spun că Rusia a răpit aproximativ 20.000 de copii în Ucraina. Cercetătorii de la Yale au raportat în rapoarte anterioare că au localizat 30.000 de copii în afara țărilor lor de origine. În baza de date în cauză au fost compilate informații despre 8500 de copii duși în Rusia și Belarus. În mod similar, această bază de date conținea informații detaliate de câteva zeci de pagini despre 314 copii cu vârste cuprinse între 2 și 17 ani.

***

În aprilie 2023, Curtea Penală Internațională a emis un mandat internațional de arestare împotriva lui Vladimir Putin și a comisarului său "pentru drepturile copilului", Maria Lvova-Belova, pentru crima de război de "deportare ilegală" a copiilor. Potrivit cercetătorilor de la Yale, tratamentul acestor tineri ucraineni ar putea echivala cu o crimă de război sau o crimă împotriva umanității și ar putea chiar justifica un caz de genocid în conformitate cu Statutul de la Roma al CPI.

=================================

Domnul Trump - KGB sub numele „Krasnov”

 

Euronews

Euroverify: Donald Trump a fost recrutat de KGB sub numele „Krasnov”?

Estelle Nilsson-Julien

Joi, 13 martie 2025 la 23:51 UTC+2

https://fr.news.yahoo.com/euroverify-donald-trump-t-%C3%A9t%C3%A9-215134107.html

*

Când fostul ofițer KGB Alnur Mussayev a susținut că președintele american Donald Trump a fost recrutat ca un activ de Moscova în anii 1980, el a declanșat o furtună în rețelele sociale.

Într-o postare pe Facebook din 20 februarie, domnul Mussayev a spus că domnul Trump a fost recrutat de KGB în 1987 în timpul unei călătorii la Moscova, când avea 40 de ani, și i s-a primit numele de cod „Krasnov”.

Domnul Trump nu a răspuns direct la afirmațiile lui Mussayev. Președintele SUA a negat în mod repetat că lucrează pentru Rusia.

Care sunt afirmațiile virale pe rețelele sociale?

Un fir despre X, care a strâns peste un milion de vizualizări, se referă la domnul Trump drept „Krasnov” și îl numește pe președintele SUA un atu rus. Mesajul enumeră apoi o serie de afirmații pe care le prezintă ca presupuse dovezi pentru această declarație.

*

Krasnov este un nume de familie comun în Rusia, derivat din cuvântul „krasniy”, care înseamnă roșu.

Postare virală pe rețelele sociale care susține că Trump este un activ KGB - X

Între timp, alți utilizatori ai rețelelor de socializare s-au orientat spre batjocură, un cont postând un montaj foto al lui Trump într-o ținută KGB, cu sloganul politic și acronimul MAGA („Make American Great Again”) modificat pentru a citi „Moscow Agent Governing America”.

Krasnov este un nume de familie comun în Rusia, derivat din cuvântul „krasniy”, care înseamnă roșu.

*

Mass-media a publicat, de asemenea, o serie de articole speculative, iar politicienii, inclusiv deputatul conservator britanic Graham Stuart, au reiterat această afirmație, scriind pe X: „Trebuie să luăm în considerare posibilitatea ca președintele Trump să fie un agent al Rusiei”.

Are această afirmație vreo greutate?

Mussayev nu a oferit nicio dovadă care să susțină afirmația că domnul Trump a fost recrutat de KGB în timpul vizitei sale la Moscova.

Au fost ridicate, de asemenea, îndoieli cu privire la poziția pe care dl Mussayev pretinde că o deținea în cadrul KGB.

În postarea sa pe Facebook, fostul șef de spionaj al Kazahstanului susține că a lucrat pentru Direcția a 6-a a KGB. Cu toate acestea, surse precum Encyclopedia of the Central Intelligence Agency indică faptul că acest departament nu s-a concentrat pe „recrutarea serviciilor de informații străine”, ci mai degrabă pe „protecția împotriva spionajului economic”.

Euroverify nu poate verifica afirmațiile conform cărora Trump este un activ rus.

*

Amplificarea acestor afirmații pe rețelele sociale a fost probabil întărită de poziția de politică externă a președintelui SUA, care a fost văzută ca fiind pro-Rusia.

Într-o abatere de la sprijinul acordat de administrația Biden pentru Ucraina, administrația Trump a încetat sprijinul militar și schimbul de informații cu Kiev.

Mișcarea vine după o disputa publică dintre domnul Trump și președintele ucrainean Volodymyr Zelensky în timpul unei întâlniri extrem de controversate din Biroul Oval luna trecută.

Călătoria lui Trump la Moscova în 1987

Acuzații similare că Trump este un activ rus au apărut de mai multe ori în trecut. În 2021, jurnalistul și autorul american Craig Unger și-a publicat cartea American Kompromat, în care susține că Trump a fost recrutat de Moscova.

Fostul agent KGB Yuri Shvets, care a avut o slujbă sub acoperire ca corespondent la Washington pentru agenția de știri de stat rusă TASS în anii 1980, a fost una dintre principalele surse ale cărții lui Unger. Shvets i-a spus lui Unger că Trump a fost interceptat în 1987.

*

Domnul Unger a explicat pentru Euronews că există o distincție clară între un agent și un pion („un activ”).

„În timp ce un agent este angajat de o agenție de informații și este plătit, un pion este un prieten de încredere care oferă servicii”, a spus el.

În cartea domnului Unger, domnul Shvets susține că, atunci când domnul Trump și-a deschis primul său proiect imobiliar major, hotelul Grand Hyatt New York, în 1980, a cumpărat 200 de televizoare de la magazinul de electronice Joy-Lud, care era deținut de un emigrat sovietic.

Shvets a susținut că magazinul era o fațadă KGB și că Trump fusese deja identificat ca un potențial pion până în acel moment.

Înrudit

A cheltuit Europa mai mult pe petrol și gaze rusești decât pe ajutor pentru Ucraina, așa cum susține Trump?

Nu, Donald Trump nu a interzis limba spaniolă în Statele Unite

*

În 1987, Trump a călătorit la Moscova, unde Shvets susține că Trump a fost interceptat de KGB.

La întoarcere, el a cumpărat trei reclame pe o pagină întreagă care criticau politica externă a SUA în trei ziare majore americane, la un cost total de 94.801 USD (87.150 EUR la momentul redactării acestui articol).

În cartea sa din 1987, The Art of the Deal, Trump a ridicat și perspectiva deschiderii unei clădiri Trump la Moscova.

„Trump a fost anterior un element de bază al tabloidelor americane, dar la întoarcerea sa din Rusia, a început să se prezinte ca un analist priceput de politică externă”, a declarat Unger pentru Euronews.

Raportul Mueller din 2019: o investigație asupra legăturilor lui Trump cu Rusia

Legăturile lui Donald Trump cu Rusia au fost investigate în raportul Mueller din 2019, care a fost comandat de Departamentul de Justiție al SUA și a examinat ingerința Rusiei în alegerile din SUA din 2016.

Deși au fost identificate „legăturile dintre guvernul rus și campania Trump”, raportul nu „a stabilit că membrii campaniei Trump au conspirat sau au coordonat cu guvernul rus în activitățile sale de interferență electorală”.

„Nu am lucrat niciodată pentru Rusia”, a spus Trump când a fost întrebat de un reporter despre legăturile sale cu această țară în 2019.

"Este păcat că pui chiar această întrebare. Aceasta este o mare păcăleală", a adăugat el.

AMINTIRI DIN ARMATĂ. IMAGINI

 

 Din nou, cuvântul al autorului

 

            Cartea de faţă era proiectată să fie tipărită în vara anului 2008 la editura regretatului Artur Silvestri, primul meu învăţător în tainele unei redacţii de literatură alternativă, „spărgând "nucleul dominant" ce impune teme, idei şi nume într-un canon restrictiv care - dincolo de aspectul simplificator - ucide prin omisiune, "etichetism" stupid şi întrerupere de continuitate acolo unde trebuie să existe echilibru şi fruct în evoluţiile noastre”.[1]

  Din nefericire, prietenul meu Artur Silvestri care-şi termina lucrul zilnic trimiţându-mi pe web „Gând de noapte târzie”, plecă în acel an în lumea sfinţilor, de sărbătoarea Sf. Andrei, lăsându-mă singur la redacţia editurii online „Sămănătorul”. În privinţa cărţii mele, a rămas în urma sa doar citatul lui pentru coperta cărţii ce o pregăteam, folosindu-l în cartea ce a apărut online vara următoare.

În memoriam, las coperta aşa cum era atunci, actualizând doar anul şi însemnele editurii „Semănătorul Tismana”, o editură în plină ascensiune pe care Artur Silvestri se bucură să o vegheze şi acum de acolo, din lumea drepţilor, prin multe idei comune care ne-au legat pe web, în „Gândurile de nopţi târzii”.

Mulţumiri profesorului Constantin Giurgincă pentru volumul monografic omagial „PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ”[2], dăruit mie in anul 2008, care a fost pentru mine o sursă documentară de nepreţuit, pentru ceea ce a însemnat învăţământul educativ într-un liceu militar, după 25 noiembrie 1949, când a fost întemeiat Liceul militar „Dimitrie Cantemir” în garnizoana Roman. Liceu ajungând în final în grădina lui Cantemir Vodă de la Breaza, pe locul unde Carol al II-lea înfiinţase „Străjeria” în anul 1934.

Dar anii glorioasei Armate Române din Regatul României se sfârşise odată cu plecarea forţată a M.S. Regele Mihai I de Hohenzollern din ţară. Principiile de apărare ale ţării se pliau acum pe  apărarea valorilor „clasei şi ţărănimii muncitoare” iar deviza principală a Armatei Regale „Armata este scutul ţărei contra vrăjmaşului din afară şi a resvrătirilor din năuntru” părea desuetă şi fusese abandonată.

Armata Română după renunţarea României la monarhie, în ciuda schimbărilor de sistem social, şi-a făcut însă datoria ei şi îndeplinind ordinele date, a ajutat la reconstrucţia ţării după război.

Noua schimbare de sistem social în care armata s-a implicat în timpul evenimentelor din decembrie 1989, a condus din păcate la dispariţia definitivă a tipului de armată populară bazată pe serviciul militar obligatoriu, în favoarea unei armate de mercenari plătiţi din banii fiecăruia dintre noi.

Nu ştim principiul ei călăuzitor dar se pare că ne-am întors la deviza lui Carol Î Întregitorul cu o modificare minoră dar importantă: „Armata este scutul ţării contra vrăjmaşului din afară şi mai ales cel dinlăuntru”.    

Numai că, duşmanul dinăuntru nu devine pe zi ce trece clica îmbogăţiţilor cu multe vile şi maşini de lux, ci - conform politicienilor - poporul, care deşi primeşte „bombonele, mici şi bere”, una i se spune cum să voteze iar el, „alta fumează”!

 

Nicolae N. Tomoniu - 1974

Şcoala de ofiţeri rezervă în arma artilerie – Bacău, UM 01184

Azi, locotenent major (r) pentru  un război care probabil că nu va mai fi niciodată declarat

. Iar  obuzierele, sunt  topite demult ca fier vechi.

 

AMINTIRI DIN ARMATĂ. IMAGINI

Bacău, UM 01184, anul 1974.

Şcoala militară de ofiţeri de rezervă. Plutonul I al bateriei I,

divizionul I artilerie, obuziere de 122 mm.

Elevul Nicu Tomoniu, jos, al doilea din dreapta

 

Un artilerist cu „pile”.

Elevii şcolii militare de ofiţeri de rezervă erau fie absolvenţi ai unei facultăţi cu profil ingineresc, fie profesori ai facultăţilor de profil real, matematică, fizică sau institute pedagogice cu profil matematică-fizică. Mai existau însă şi în armată mici excepţii, practicându-se sistemul PCR (Pile, Cunoştinţe, Relaţii). Mai ales că repartizările se făceau „la ordin”.

 In bateria I „aterizase” un singur elev care habar n-avea nici măcar să rezolve o ecuaţie simplă, darămite de un sistem complicat de ecuaţii prin care se făcea o triangulaţie sau o drumuire pe o hartă militară! Care hartă, nici vorbă să folosească coordonatele geografice cu grade minute şi secunde. Cercul n-avea 360 de grade ca la şcoala elementară ci 6000 de miimi, mai exact 60-00. Artileristul cu „pile”, director de cămin cultural în satul Deleni-Deal, mai bine şi-ar fi văzut de treabă decât să intre cu pile la artilerie! Pentru că a devenit rapid ţinta tuturor glumelor noastre. Până şi sergentul nostru Găină (nume predestinat, fiind molâu) cât era el de blajin, începuse să-i dea comenzi  „pilosului”, nu la „stânga-mprejur” ci „Elev V.! 30-00 !” Până se gândea V. cum să se întoarcă, noi muream de râs. Asta n-ar fi fost nimic dacă aceiaşi comandă n-ar fi fost folosită şi când elevul avea boneta cu stema la spate. Şi ori îşi întorcea boneta în loc să facă „stânga-mprejur” ori invers! „- Măi, măi, măi! se văita sergentul, se vede că nici măcar nu eşti din Deleni ci din Deleni-Deal…”

Bateria I artilerie, sub comanda lt. maj. Mândrilă.

Elevul Nicu Tomoniu, lângă încărcătorul obuzierului, al doilea din dreapta, la dreapta mea, elev-serg. Găină Iosif

 

” Eşec „epigramistic”.

Prima mea creaţie literară pentru revista şcolii de ofiţeri a fost un eşec total. Comandantul divizionului de artilerie, col. Funar, în inspecţie prin sălile de studiu. Numai de studiu nu ne ocupam noi! Unii scriau acasă, alţii citeau romane, o parte jucau ţintar. „- Sunteţi poet, tovarăşe elev?” mi se adresă colonelul cu ochii la caietul meu. „- Permiteţi să raportez! Scriu o epigramă pentru revista şcolii!” mă fălii eu. „-S-auzim!”

„Creme, perii, ba chiar şi batiste fine/ Izmene, ciorapi şi bretele/ Nu găseşti în magazine/ Ci la noi, pe sub… saltele.”

Comandantul care privea clasa care se tăvălea de râs, tuşi cu subînţeles „- Îhi! Îhî!” şi când tăcerea se lăsă, zise: „- Cum se poate asta la noi tovarăăăăşe elev! Poate pe la infanterişti sau tanchişti! Ia s-o schimbi…”

Veni ziua când la club se organiză concurs pe unitate. Dar ce să vezi! A dracului, o măsea mi se umflase de „marmelada orei 10” şi aveam o falcă ca de cal la paradă. După trei paşi pe scenă, sala fu în delir fără să scot un grai. Începui să gânguresc dar terminai în forţă: … „La tanchişti pe sub saltele!” Trei pătrimi din sală se prăpădeau de râs iar o pătrime fluierau. Las’ că-i bine! gândii eu, cel puţin am de partea mea artileriştii, infanteriştii şi trupeţii.  „- Vreţi una şi cu artileriştii? mă adresai eu tanchiştilor.” „ –Vreeeeem!”. I-auziţi:

„Având ieri o învoire/ Pe cuvântul meu vă spun/ A ieşit pe poartă… puşcă/ Când s-a-ntors, a venit… TUN!”

Aşa am câştigat eu la secţiunea „Epigrame”, locul I pe unitate.

În faţa  lt. maj. Mândrilă, sergentul PIM. Elevul Nicu Tomoniu,

 lângă încărcătorul obuzierului, primul din rândul de mijloc, la dreapta mea elevii Şipoş şi Tirenescu din Cugir.

 În mijloc, având căciula pe scutul obuzierului, Mitică Ceauşescu de pe lângă Novaci.

 

Caricatura „PIM”.

Sergentul Pânzaru I. Mihai, „apocrif” PIM, ajunsese fără „pile” la artilerie, spunând hâtru, cum îi era obiceiul, că făcuse Facultatea de… Arte Plastice! Dar nimeni nu-şi bătea joc de el ca să îndrepte căciula la 30-00 fiind „om mare”: caricaturist la vestita revistă de satiră şi umor „Urzica”!

Fusese adus anume în unitate pentru ca să redacteze revista şcolii de ofiţeri. Nu alesese infanteria, aşa cum era regula cu profesorii de alte discipline decât matematica, pentru că infanteriştii stăteau mai mult pe dealuri. Pe când la artilerie, ardeam toată ziua gazul în amfiteatrul mini-poligonului trăgând cu „mini-tunul” în copacii şi casele miniatură ce le aveam în faţă. Aşteptai comanda de distrugere a „obiectivului” având pe băncile de la etajul amfiteatrului,  harta „terenului”, rigla de calcul, caietul, creionul şi capul de matematician.

PIM însă „nu servea calcule”, el făcea totul în redacţie „doar cu un simplu creion”. Şi totuşi, era o piesă de artilerie grea! Câştigase din prima salvă de caricaturi concursul de la club. „- Maestre, îmi spunea, noi tragem cu creionul mai bine decât ceilalţi cu tunurile şi tancurile!”

Dar veni şi vremea examenelor. Pe deal, obuzierul aşezat în poziţie de tragere cu servanţi trupeţii. PIM ofiţer. Cu harta şi instrumentele de calcul în mână. Cu obiectiv de neutralizat în faţă. Se plimba pe lângă tun de vreo oră. „Ce faci artistule, să-ţi şoptim ceva?” „- Vacs! Pe maior l-aşteaptă nevasta să vină acasă peste 10 minute. Să aleagă: ori nevasta, ori eu!”

Nicu N. Tomoniu, Tismana

          *

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revistă. 

Luptatoarea ucraineana Eva Tur

 

Lenjeria pentru bărbați a înlocuit stiletto-urile pentru artista devenită soldată Eva Tur; îi numește pe tovarăși „prieten” și „frate”, dar nu știe cum să fie femeie în iadul războiului

https://euromaidanpress.com/2024/06/10/war-poetry-ukrainian-female-fighter-pens-powerful-words-on-gender-identity/

DE CHRISTINE CHRAIBI
10.06.2024 - 3 MINUTE DE CITIT

Sunt o ființă fără sex. Nu știu ce înseamnă să fii o femeie în război...

***

Războiul a fost în mod tradițional privit ca fiind dominat de bărbați, în ciuda contribuțiilor istorice ale femeilor pe câmpurile de luptă și pe fronturile interne. Cu toate acestea, rolul lor evoluează rapid, în special în Ucraina, pe fondul invaziei Rusiei, determinând mii de luptătoare ucrainene să servească în armată – atât în ​​roluri de luptă, cât și în capacități non-combat. Ministerul Apărării al Ucrainei a declarat că aproape 43.000 de femei erau în serviciu în octombrie 2023 - o creștere de 40% față de 2021, înainte de invazia pe scară largă a Rusiei din februarie 2022.

Printre cei care au ales să abandoneze viața obișnuită pentru a apăra Ucraina împotriva agresiunii ruse se numără reprezentanți din diverse domenii artistice . Eva Tur, o artistă ucraineană, este una dintre ele. Ea îmbină serviciul militar cu talentele ei creative.

Eva Tur, artist grafic, critic de artă, poetă și mamă, servește în Forțele Armate ucrainene. Născută în regiunea Poltava, ea a dezvoltat încă din copilărie o fascinație pentru istoria ucrainei, în special epoca cazacilor. Această fascinație i-a dezvăluit încercările continue ale Rusiei de a suprima independența Ucrainei. În 2014, când Rusia a invadat  Crimeea și Donbasul, Tur s-a alăturat apărării Ucrainei ca paramedic în sectorul Donețk.

Luptătoarea ucraineană Eva Tur

Foto: FB-ul Evei Tur

În nuvela ei din 2021 „Ambulanță”, parte a unui proiect de artă intitulat „Războiul: înăuntru și în afară”, Eva Tur povestește în mod viu  cum o femeie veterană este tratată de personalul ambulanței. La un moment dat, se uită în oglindă și vede un om de zăpadă al cărui corp începe să se topească chiar în fața ochilor ei. Își ia fața în palme, încercând să o tragă înapoi în timp ce picură ca înghețata topită. Experimentând flashback-uri de foc de mitralieră, femeia se strâmbă de durere, cuprinsă de frica bruscă, realizând că nu se poate ridica și își apasă corpul în covor – dar nu mai este podeaua apartamentului ei.

Tur își exprimă recunoștința pentru bărbații din jurul ei care au devenit frați, deși mulți au pierit în război, inclusiv soțul și cel mai bun prieten al ei. Ea spune că plătesc cel mai mare preț pentru independență și libertate.

Istoria familiei ei ilustrează persecuția sistematică cu care se confruntă ucrainenii din Rusia. Străbunicul lui Tur, Ivan Stepaniuk, a construit o școală în curtea lui pentru a-i învăța pe copii să alfabetizeze, dar sovieticii au distrus-o. Arestat ca „dușman al poporului”, a fost condamnat de Troica Specială NKVD și a murit în exil.

Înainte de invazia la scară largă din februarie 20222, ea plănuise să se întoarcă la activități creative, cum ar fi designul grafic și pictura, dar a ales să se ofere voluntară. Deși este dificil să fii departe de copiii ei, Tur spune că nu există altă cale. Mai presus de toate, își dorește ca generația ei să depășească „această invazie a diavolului din Rusia”, astfel încât copiii ucraineni, mulți acum pe jumătate orfani, nu vor trebui să-și sacrifice viața pentru țara lor.

„Fie ca Dumnezeu să ne dea puterea de a pune capăt acestui război”, spune ea.

În timp ce recunoașterea războiului schimbă percepțiile societății asupra puterii și capacităților femeilor, Eva Tur, la fel ca alte femei luptătoare ucrainene , spune că sexismul, prejudecățile și discriminarea persistă, cerându-le să se dovedească în mod continuu colegilor bărbați.

În acest context, Eva Tur a scris o poezie în care își descrie identitatea în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei.

Eva Tur

Combate florile. 

Foto: Eva Tur FB

Din când în când, jurnaliştii se adresează,

majoritatea femeilor care caută un interviu,

pentru a discuta despre rolul femeilor în luptă,

a fi femeie într-o echipă masculină,

cum să fie sau nu un ornament,

o sursă de inspiraţie sau stimulent,

deci multe întrebări în acest sens.

scriitori, pești și rechini cu pixuri mă contactează,

cerând comentarii sau interviuri,

dar refuz, pentru că nu am nimic de spus,

pentru că nu știu ce înseamnă să fii o femeie în război.

"ce nonsens!" ei protestează,

„cu sâni, încheieturi subțiri și talie atât de tăiată,

șoldurile acelea curbate și cu siguranță

un vagin și un uter pe care le are”.

într-adevăr, atributele mele feminine persistă,

la război, în spate, la cantină,

într-un palier, sau adânc în pădure,

în mașină, o locuință neterminată, privirea altuia,

de la Lugansk până în Transcarpatia, am fost

(haven' m-am aventurat mai departe o vreme, dar sunt sigur că nu ar fi dispărut în altă parte).

totuși vă asigur că nu știu

să fiu femeie sau ornament în acest război.

oamenii întreabă: „Dar cum e?

tu, o femeie, angajată în luptă –

o pereche perfectă, presupun ei.

deci de ce afirmația contrară?

căutând bani sau faimă, poate?

sau vreun alt motiv pe care nu-l putem înțelege?”

Aș putea explica faptul că sunt o femeie în război,

existența ca femeie în mijlocul luptei,

dar nu:

în război, sunt

o ființă fără sex.

trăsăturile mele feminine pot persista,

fără să dispară sau să nu se șteargă niciodată,

dar în acest război, ele nu au nicio influență.

sânii mei, talia, șoldurile

și chiar vaginul și uterul –

vă asigur, toți rămân cu mine,

dar nu încetez să fiu

o ființă fără sex în război.

„Șeful” al indicativului meu de apel,

mă adresez altora ca „prieten” sau „frate”,

înjurând când situația o cere,

făcând glume negre pentru a face față.

Port lenjerie de corp pentru bărbați

(cea de femei mi se pare mai subțire, mai rece cumva),

și ocazional fumez trabucuri, beau whisky,

pentru a-mi lăsa mintea să rătăcească și corpul să se relaxeze.

fără flirt, fără priviri timide,

fără unghii bine îngrijite sau gene luxuriante,

fără creion de ochi sau pungă de machiaj ascunsă –

în schimb, o trusă de prim ajutor, o sondă și un instrument multiplu.

puterea mea fizică este mai mică, e adevărat,

cu picioare mici ca ale unui copil,

o uniformă militară minionă,

cel mai ușor rucsac dintre noi toți.

cu toate acestea, nimeni nu poate pretinde că îmi lipsesc

cunoștințele, abilitățile sau respectul meritat

sau nu pot număra mai puțini dușmani cu care se confruntă.

Așa că scuzați-mă, dragi oameni din media,

știu cum să fiu femeie în timp de pace –

să mă machiez, să port bijuterii,

să port rochii elegante sau costume elegante,

stilettos sau apartamente delicate, alegând

o coafură nouă, un parfum proaspăt...

dar te asigur că nu știu deloc

cum să fiu femeie în iadul războiului și

nici cum să supraviețuiesc fiecărei pierderi zdrobitoare,

căci fiecare pierdere va persista dincolo de mine.

o ființă fără sex

în război.

Luptătoare ucraineană

Eva si prietena.

Foto: Eva Tur FB

LEGATE DE:

Literatura rusă își întărește politica imperialistă, spune scriitorul ucrainean Zabuzhko

Povestea scriitorului ucrainean își propune să explice războiul publicului francez

Peste 30 de scriitori ucraineni au murit apărând Ucraina, cu peste 80 în prezent slujind

Mesajul Ucrainei către Occident: Nu suntem curtea din spate a Rusiei

Rusia „pentru prima dată în istoria sa” și-a pierdut monopolul asupra limbii ruse, spune Zhadan

Donbasofobia este dăunătoare Ucrainei, spune scriitorul ucrainean Zhadan

Ministrul Educației Serhiy Kvit: „Nu poate exista Ucraina fără limba ucraineană”

Ministrul Culturii „LNR” ordonă să fie împușcat scriitorul ucrainean

Scriitorii, editorii contracarează războiul și agresiunea cu cultura

Un scriitor ucrainean a primit premiul german

Scriitorul de la Lugansk vorbește împotriva separatiștilor

Scriitorii ucraineni stabilesc un fond pentru victimele protestelor Euromaidan

Ukraine's Executed Renaissance și un kickstarter pentru unul dintre succesorii săi moderni

Sunt Vira - Ucraina

 

Presa Euromaidan

Colegul meu de clasă a murit în războiul împotriva agresiunii ruse   Bună, sunt Vira aici. Astăzi, am asistat la înmormântarea colegului meu de clasă din școala primară, Kostia, cu care am fost și eu în legătură în anii noștri de universitate. A murit pe 18 iulie din cauza rănilor grave pe frontul în direcția Zaporizhzhia, sudul Ucrainei.  Kostia avea 23 de ani. Deja la această vârstă fragedă, și-a scris ultimul testament, înțelegând pericolul care planează asupra lui în război. Ultimul său mesaj pe Instagram a fost o invitație la un Marș ucrainean pentru animale, care a avut ca scop să atragă atenția asupra cruzimii față de animale și a modalităților de a le proteja. Kostia s-a oferit voluntar cu organizația UA Animals , care ajută animalele fără adăpost, în special prin evacuarea lor din orașele din prima linie, și cu organizația BUR , care reunește oamenii care doresc să ajute la reconstruirea Ucrainei după bombardamentele rusești asupra infrastructurii civile. Toată această moarte și nedreptate pe care Rusia le aduce în Ucraina m-au făcut să-mi regândesc viața atât de profund. Cum voi fi amintit după moarte? Pe care dintre acțiunile sau cuvintele mele le-ar aminti oamenii în elogii?  Mulți oameni au vorbit astăzi despre Kostia la înmormântare. Aceste cuvinte mi-au remarcat cel mai mult: „Toată viața lui a presupus voluntariat și luptă”.  Din păcate, această singură frază nu transmite toate lucrurile grozave pe care le-ai făcut, tot efortul pe care l-ai depus pentru a-i ajuta pe alții să facă măcar o mică parte din această lume un loc mai bun și mai plin de speranță. Dar această frază merită cu siguranță reținută despre viața ta, scurtată de ruși. Odihnește-te în pace, dragă Kostia.  A fost un cântec la înmormântare, o bucată din care vreau să vă împărtășesc. Cântecul este adaptarea celebrului poem Contra Spem Spero a scriitoarei ucrainene Lesia Ukrainka.  „ Nu, vreau să zâmbesc printre lacrimi și plâns, Cântă cântecele mele acolo unde răul îi stăpânește,  Fără speranță, o speranță neclintită păstrată pentru totdeauna, Vreau să trăiesc! Gânduri de durere, departe!   Pe pământ sărac, trist, neobișnuit să lucreze Voi semăna flori, strălucitoare ca nuanță, Voi semăna flori acolo unde se întinde gerul, înfrigurat, Voi turna lacrimi amare peste ei, cum se cuvine.   Și acele lacrimi arzătoare se vor topi, se vor dizolva Toată crusta aceea puternică de gheață departe. Poate că vor apărea flori, care se vor desfășura Cântând și primăvara pentru mine, într-o zi.”   Tradus de Vera Rich. Sursa: allpoetry. com  Kostia avea 23 de ani.  Deja la această vârstă fragedă, și-a scris ultimul testament,  înțelegând pericolul care planează asupra lui în război.

 

Universitatea analfabeților

 Universitatea analfabeților

Adevărul despre Universitatea București. Crema cremei!

Articol propus de contraamiral (r) Romulus Halda Catastrofa învățământului universitar
autor: DAN UNGUREANU – prof. univ. Universitatea Bucureşti(pe marginea fostei dezbateri despre învățământul din România)
Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ “roman”,“novel”, ori “poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :

   - pluralul lui “viu” nu e “vi”, ci “vii”;

   - verbul “a lua” nu se scrie “i-au”;

   - “Obijnuit” e incorect;

           - “îi” nu se scrie despărţit, “î-i”;

- “să de-a” e incorect (corect e “să dea”);

            - nu se zice “propiu”, ci “propriu”;

- “them” nu poate înlocui “their”;

- nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother”;

- “intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);

- “combinated” nu există în engleză;

- “to enjoy of life” e incorect ( verbul “to enjoy” e tranzitiv);

- “writted” e incorect, în loc de”wrote“;

- “poetry” nu e identic cu “poem”;

- “lirycs” nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec;

- “roman” nu există în engleză, corect e”novel“;

- “disapointness” nu există, corect e”disappointment“;

- “beautifuly thing” e incorect;

- “tryed” e incorect;

- “gaves” nu există (corect “gives” sau”gave“);

- “tooked place” e incorect;

- tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;

- “Romeo and Juliet” nu e un roman;

- “Romeo and Juliet” nu e un poem;

- Shackspear nu se scrie astfel.

        Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche,”bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.

Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi. Studenții sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy – paste) de pe un sit de internet, http://www.referat.ro/.

O vină pentru această situaţie o are aşa-numitul “învățământ axat pe competenţe“. În noul sistem, elevii, vezi Doamne, “nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe“. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ştii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cânți, să fluieri sau să fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoștințele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe. Educaţia “axată pe competenţe” naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!!!

O altă studentă, tot de anul III la Litere, mă înştiinţează că “poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint“. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie, după trei ani că în engleză, ca “romanul” se numeşte “novel”.

Universitatea zulusă

Conform cu situl QS (Quacquarelli Symonds)

World University Rankings = Clasificarea mondială a universităţilor conform criteriului Quacquarelli Symonds):

- Israelul, o ţară mică, cu suprafaţa cât a Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume;

- Carolina din Praga e pe locul 230 în lume;

- Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400;

- Universitatea Bucureşti e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged (cu o populaţie de 166.000 locuitori), Universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri-Lanka;

- Universitatea din Liubliana e pe locul 400;

- Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302;

- Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323;

- Universitatea Babeş-Bolyai este după locul 600, lângă nişte universităţi saudite, sri-lankeze şi kazahe (după principiul: “nisip, junglă, nisip”). Situl ARWU (Academic Ranking of World Universities)

Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume, a Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).

Învățământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă. Sunt un excelent prooroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Codă

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim! Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de “greaua moştenire a comunismului”. Regimul de debandadă, numit “democraţie”, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învățământul românesc într-un haos. Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie (!!!) la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.

Fac încă patru profeţii :

1. Peste cinci ani nici un licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, sri-lankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

4. Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învățământului românesc, ca să-l aibă la îndemână.

Cine e de vină?

Problema nu este doar a învățământului. Ci este mult mai gravă: ține de economie si de decăderea pieței muncii din România. Iar vinovatul e cel care a produs toate astea:

• Statul (mai precis miniștrii învățământului), care a luat șpagă ca sa recunoască diplomele. Iar șpaga a ajuns in final la partide (de aia, mulți dintre profesorii din universitățile private sunt tot politruci).
• Statul, care după absolvire, a angajat in masa analfabeții si le-a dat si salarii babane: bugetarii care freacă dosare pline de greșeli, au salariu dublu față de privat! In ultimii 7 ani, numărul angajaților de stat s-a dublat, salariile s-au triplat (mai ales in învățământ), deși nivelul angajaților de stat s-a prăbușit.
• Statul, care a mărit in permanență nivelul salariului minim si a forțat si firmele private sa-i “răsplătească” pe imbecili.

Socialiștii au făcut “protecția sociala” a incompetenților, ocazie cu care s-au îmbogățit si ei din greu (ca orice socialist respectabil).

Pe scurt, statul social a creat o piață de desfacere pentru idioțenie: păi atunci, de ce va mirați ca a ajuns sa fie condus de idioți?

Concluzie: e bou? Lasă-l să moară de foame!

• Daca statul n-ar mai fi avut nici un angajat (zero funcționari, externalizare totală a serviciilor), toți absolvenții ar fi fost obligați sa cerșească o pâine la ușa firmelor private. Iar firmele private nu dau o ceapa degerată pe diploma ta: ci doar pe câți bani poți să produci!
• Daca statul n-ar fi garantat un salariu minim pentru orice bou cu diploma, boii respectivi ar fi primit in loc de bani…paie. Adică exact ce merita.

Moartea e cel mai bun judecător; foamea e cel mai bun profesor.

Iată de ce, eu sunt optimist. Pentru ca statul român e in stare de faliment. A început sa concedieze profesori, polițiști, mineri, postași, avocați din oficiu (după ce, ani de zile, i-a angajat cu găleata si i-a plătit cu lopata). Jaful de bani al socialiștilor a ajuns la final.

De acum înainte lucrurile vor fi simple: ai o diplomă? Am! Ți-o recunoaște statul? Sigur! Păi atunci, sa-ti dea statul salariu! Hahaha…Aaaa, stați, ca statul concediază, nu angajează: vroiam sa mă angajați dumneavoastră… Zău? Pai eu nu dau doi bani pe diploma ta, analfabetule! Daca te pun sa scrii o ofertă, nu ești capabil: nici in română, nici in engleză! Așa ca, hai, marș afară! Du-te si îngroașă coada șomerilor! România o sa fie mai puternică după ce o sa mori tu de foame, putoare comunistă!

Comentarii politice "Sămănătorul"

Pentru "Sămănătorul - Articole politice (http://cleptocratia.blogspot.com/) responsabilitatea ideilor din articolele publicate APARTIN ÎN ÎNTREGIME AUTORILOR!