Luptatoarea ucraineana Eva Tur

 

Lenjeria pentru bărbați a înlocuit stiletto-urile pentru artista devenită soldată Eva Tur; îi numește pe tovarăși „prieten” și „frate”, dar nu știe cum să fie femeie în iadul războiului

https://euromaidanpress.com/2024/06/10/war-poetry-ukrainian-female-fighter-pens-powerful-words-on-gender-identity/

DE CHRISTINE CHRAIBI
10.06.2024 - 3 MINUTE DE CITIT

Sunt o ființă fără sex. Nu știu ce înseamnă să fii o femeie în război...

***

Războiul a fost în mod tradițional privit ca fiind dominat de bărbați, în ciuda contribuțiilor istorice ale femeilor pe câmpurile de luptă și pe fronturile interne. Cu toate acestea, rolul lor evoluează rapid, în special în Ucraina, pe fondul invaziei Rusiei, determinând mii de luptătoare ucrainene să servească în armată – atât în ​​roluri de luptă, cât și în capacități non-combat. Ministerul Apărării al Ucrainei a declarat că aproape 43.000 de femei erau în serviciu în octombrie 2023 - o creștere de 40% față de 2021, înainte de invazia pe scară largă a Rusiei din februarie 2022.

Printre cei care au ales să abandoneze viața obișnuită pentru a apăra Ucraina împotriva agresiunii ruse se numără reprezentanți din diverse domenii artistice . Eva Tur, o artistă ucraineană, este una dintre ele. Ea îmbină serviciul militar cu talentele ei creative.

Eva Tur, artist grafic, critic de artă, poetă și mamă, servește în Forțele Armate ucrainene. Născută în regiunea Poltava, ea a dezvoltat încă din copilărie o fascinație pentru istoria ucrainei, în special epoca cazacilor. Această fascinație i-a dezvăluit încercările continue ale Rusiei de a suprima independența Ucrainei. În 2014, când Rusia a invadat  Crimeea și Donbasul, Tur s-a alăturat apărării Ucrainei ca paramedic în sectorul Donețk.

Luptătoarea ucraineană Eva Tur

Foto: FB-ul Evei Tur

În nuvela ei din 2021 „Ambulanță”, parte a unui proiect de artă intitulat „Războiul: înăuntru și în afară”, Eva Tur povestește în mod viu  cum o femeie veterană este tratată de personalul ambulanței. La un moment dat, se uită în oglindă și vede un om de zăpadă al cărui corp începe să se topească chiar în fața ochilor ei. Își ia fața în palme, încercând să o tragă înapoi în timp ce picură ca înghețata topită. Experimentând flashback-uri de foc de mitralieră, femeia se strâmbă de durere, cuprinsă de frica bruscă, realizând că nu se poate ridica și își apasă corpul în covor – dar nu mai este podeaua apartamentului ei.

Tur își exprimă recunoștința pentru bărbații din jurul ei care au devenit frați, deși mulți au pierit în război, inclusiv soțul și cel mai bun prieten al ei. Ea spune că plătesc cel mai mare preț pentru independență și libertate.

Istoria familiei ei ilustrează persecuția sistematică cu care se confruntă ucrainenii din Rusia. Străbunicul lui Tur, Ivan Stepaniuk, a construit o școală în curtea lui pentru a-i învăța pe copii să alfabetizeze, dar sovieticii au distrus-o. Arestat ca „dușman al poporului”, a fost condamnat de Troica Specială NKVD și a murit în exil.

Înainte de invazia la scară largă din februarie 20222, ea plănuise să se întoarcă la activități creative, cum ar fi designul grafic și pictura, dar a ales să se ofere voluntară. Deși este dificil să fii departe de copiii ei, Tur spune că nu există altă cale. Mai presus de toate, își dorește ca generația ei să depășească „această invazie a diavolului din Rusia”, astfel încât copiii ucraineni, mulți acum pe jumătate orfani, nu vor trebui să-și sacrifice viața pentru țara lor.

„Fie ca Dumnezeu să ne dea puterea de a pune capăt acestui război”, spune ea.

În timp ce recunoașterea războiului schimbă percepțiile societății asupra puterii și capacităților femeilor, Eva Tur, la fel ca alte femei luptătoare ucrainene , spune că sexismul, prejudecățile și discriminarea persistă, cerându-le să se dovedească în mod continuu colegilor bărbați.

În acest context, Eva Tur a scris o poezie în care își descrie identitatea în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei.

Eva Tur

Combate florile. 

Foto: Eva Tur FB

Din când în când, jurnaliştii se adresează,

majoritatea femeilor care caută un interviu,

pentru a discuta despre rolul femeilor în luptă,

a fi femeie într-o echipă masculină,

cum să fie sau nu un ornament,

o sursă de inspiraţie sau stimulent,

deci multe întrebări în acest sens.

scriitori, pești și rechini cu pixuri mă contactează,

cerând comentarii sau interviuri,

dar refuz, pentru că nu am nimic de spus,

pentru că nu știu ce înseamnă să fii o femeie în război.

"ce nonsens!" ei protestează,

„cu sâni, încheieturi subțiri și talie atât de tăiată,

șoldurile acelea curbate și cu siguranță

un vagin și un uter pe care le are”.

într-adevăr, atributele mele feminine persistă,

la război, în spate, la cantină,

într-un palier, sau adânc în pădure,

în mașină, o locuință neterminată, privirea altuia,

de la Lugansk până în Transcarpatia, am fost

(haven' m-am aventurat mai departe o vreme, dar sunt sigur că nu ar fi dispărut în altă parte).

totuși vă asigur că nu știu

să fiu femeie sau ornament în acest război.

oamenii întreabă: „Dar cum e?

tu, o femeie, angajată în luptă –

o pereche perfectă, presupun ei.

deci de ce afirmația contrară?

căutând bani sau faimă, poate?

sau vreun alt motiv pe care nu-l putem înțelege?”

Aș putea explica faptul că sunt o femeie în război,

existența ca femeie în mijlocul luptei,

dar nu:

în război, sunt

o ființă fără sex.

trăsăturile mele feminine pot persista,

fără să dispară sau să nu se șteargă niciodată,

dar în acest război, ele nu au nicio influență.

sânii mei, talia, șoldurile

și chiar vaginul și uterul –

vă asigur, toți rămân cu mine,

dar nu încetez să fiu

o ființă fără sex în război.

„Șeful” al indicativului meu de apel,

mă adresez altora ca „prieten” sau „frate”,

înjurând când situația o cere,

făcând glume negre pentru a face față.

Port lenjerie de corp pentru bărbați

(cea de femei mi se pare mai subțire, mai rece cumva),

și ocazional fumez trabucuri, beau whisky,

pentru a-mi lăsa mintea să rătăcească și corpul să se relaxeze.

fără flirt, fără priviri timide,

fără unghii bine îngrijite sau gene luxuriante,

fără creion de ochi sau pungă de machiaj ascunsă –

în schimb, o trusă de prim ajutor, o sondă și un instrument multiplu.

puterea mea fizică este mai mică, e adevărat,

cu picioare mici ca ale unui copil,

o uniformă militară minionă,

cel mai ușor rucsac dintre noi toți.

cu toate acestea, nimeni nu poate pretinde că îmi lipsesc

cunoștințele, abilitățile sau respectul meritat

sau nu pot număra mai puțini dușmani cu care se confruntă.

Așa că scuzați-mă, dragi oameni din media,

știu cum să fiu femeie în timp de pace –

să mă machiez, să port bijuterii,

să port rochii elegante sau costume elegante,

stilettos sau apartamente delicate, alegând

o coafură nouă, un parfum proaspăt...

dar te asigur că nu știu deloc

cum să fiu femeie în iadul războiului și

nici cum să supraviețuiesc fiecărei pierderi zdrobitoare,

căci fiecare pierdere va persista dincolo de mine.

o ființă fără sex

în război.

Luptătoare ucraineană

Eva si prietena.

Foto: Eva Tur FB

LEGATE DE:

Literatura rusă își întărește politica imperialistă, spune scriitorul ucrainean Zabuzhko

Povestea scriitorului ucrainean își propune să explice războiul publicului francez

Peste 30 de scriitori ucraineni au murit apărând Ucraina, cu peste 80 în prezent slujind

Mesajul Ucrainei către Occident: Nu suntem curtea din spate a Rusiei

Rusia „pentru prima dată în istoria sa” și-a pierdut monopolul asupra limbii ruse, spune Zhadan

Donbasofobia este dăunătoare Ucrainei, spune scriitorul ucrainean Zhadan

Ministrul Educației Serhiy Kvit: „Nu poate exista Ucraina fără limba ucraineană”

Ministrul Culturii „LNR” ordonă să fie împușcat scriitorul ucrainean

Scriitorii, editorii contracarează războiul și agresiunea cu cultura

Un scriitor ucrainean a primit premiul german

Scriitorul de la Lugansk vorbește împotriva separatiștilor

Scriitorii ucraineni stabilesc un fond pentru victimele protestelor Euromaidan

Ukraine's Executed Renaissance și un kickstarter pentru unul dintre succesorii săi moderni

Sunt Vira - Ucraina

 

Presa Euromaidan

Colegul meu de clasă a murit în războiul împotriva agresiunii ruse   Bună, sunt Vira aici. Astăzi, am asistat la înmormântarea colegului meu de clasă din școala primară, Kostia, cu care am fost și eu în legătură în anii noștri de universitate. A murit pe 18 iulie din cauza rănilor grave pe frontul în direcția Zaporizhzhia, sudul Ucrainei.  Kostia avea 23 de ani. Deja la această vârstă fragedă, și-a scris ultimul testament, înțelegând pericolul care planează asupra lui în război. Ultimul său mesaj pe Instagram a fost o invitație la un Marș ucrainean pentru animale, care a avut ca scop să atragă atenția asupra cruzimii față de animale și a modalităților de a le proteja. Kostia s-a oferit voluntar cu organizația UA Animals , care ajută animalele fără adăpost, în special prin evacuarea lor din orașele din prima linie, și cu organizația BUR , care reunește oamenii care doresc să ajute la reconstruirea Ucrainei după bombardamentele rusești asupra infrastructurii civile. Toată această moarte și nedreptate pe care Rusia le aduce în Ucraina m-au făcut să-mi regândesc viața atât de profund. Cum voi fi amintit după moarte? Pe care dintre acțiunile sau cuvintele mele le-ar aminti oamenii în elogii?  Mulți oameni au vorbit astăzi despre Kostia la înmormântare. Aceste cuvinte mi-au remarcat cel mai mult: „Toată viața lui a presupus voluntariat și luptă”.  Din păcate, această singură frază nu transmite toate lucrurile grozave pe care le-ai făcut, tot efortul pe care l-ai depus pentru a-i ajuta pe alții să facă măcar o mică parte din această lume un loc mai bun și mai plin de speranță. Dar această frază merită cu siguranță reținută despre viața ta, scurtată de ruși. Odihnește-te în pace, dragă Kostia.  A fost un cântec la înmormântare, o bucată din care vreau să vă împărtășesc. Cântecul este adaptarea celebrului poem Contra Spem Spero a scriitoarei ucrainene Lesia Ukrainka.  „ Nu, vreau să zâmbesc printre lacrimi și plâns, Cântă cântecele mele acolo unde răul îi stăpânește,  Fără speranță, o speranță neclintită păstrată pentru totdeauna, Vreau să trăiesc! Gânduri de durere, departe!   Pe pământ sărac, trist, neobișnuit să lucreze Voi semăna flori, strălucitoare ca nuanță, Voi semăna flori acolo unde se întinde gerul, înfrigurat, Voi turna lacrimi amare peste ei, cum se cuvine.   Și acele lacrimi arzătoare se vor topi, se vor dizolva Toată crusta aceea puternică de gheață departe. Poate că vor apărea flori, care se vor desfășura Cântând și primăvara pentru mine, într-o zi.”   Tradus de Vera Rich. Sursa: allpoetry. com  Kostia avea 23 de ani.  Deja la această vârstă fragedă, și-a scris ultimul testament,  înțelegând pericolul care planează asupra lui în război.

 

Universitatea analfabeților

 Universitatea analfabeților

Adevărul despre Universitatea București. Crema cremei!

Articol propus de contraamiral (r) Romulus Halda Catastrofa învățământului universitar
autor: DAN UNGUREANU – prof. univ. Universitatea Bucureşti(pe marginea fostei dezbateri despre învățământul din România)
Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ “roman”,“novel”, ori “poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :

   - pluralul lui “viu” nu e “vi”, ci “vii”;

   - verbul “a lua” nu se scrie “i-au”;

   - “Obijnuit” e incorect;

           - “îi” nu se scrie despărţit, “î-i”;

- “să de-a” e incorect (corect e “să dea”);

            - nu se zice “propiu”, ci “propriu”;

- “them” nu poate înlocui “their”;

- nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother”;

- “intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);

- “combinated” nu există în engleză;

- “to enjoy of life” e incorect ( verbul “to enjoy” e tranzitiv);

- “writted” e incorect, în loc de”wrote“;

- “poetry” nu e identic cu “poem”;

- “lirycs” nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec;

- “roman” nu există în engleză, corect e”novel“;

- “disapointness” nu există, corect e”disappointment“;

- “beautifuly thing” e incorect;

- “tryed” e incorect;

- “gaves” nu există (corect “gives” sau”gave“);

- “tooked place” e incorect;

- tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;

- “Romeo and Juliet” nu e un roman;

- “Romeo and Juliet” nu e un poem;

- Shackspear nu se scrie astfel.

        Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche,”bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.

Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi. Studenții sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy – paste) de pe un sit de internet, http://www.referat.ro/.

O vină pentru această situaţie o are aşa-numitul “învățământ axat pe competenţe“. În noul sistem, elevii, vezi Doamne, “nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe“. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ştii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cânți, să fluieri sau să fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoștințele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe. Educaţia “axată pe competenţe” naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!!!

O altă studentă, tot de anul III la Litere, mă înştiinţează că “poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint“. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie, după trei ani că în engleză, ca “romanul” se numeşte “novel”.

Universitatea zulusă

Conform cu situl QS (Quacquarelli Symonds)

World University Rankings = Clasificarea mondială a universităţilor conform criteriului Quacquarelli Symonds):

- Israelul, o ţară mică, cu suprafaţa cât a Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume;

- Carolina din Praga e pe locul 230 în lume;

- Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400;

- Universitatea Bucureşti e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged (cu o populaţie de 166.000 locuitori), Universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri-Lanka;

- Universitatea din Liubliana e pe locul 400;

- Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302;

- Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323;

- Universitatea Babeş-Bolyai este după locul 600, lângă nişte universităţi saudite, sri-lankeze şi kazahe (după principiul: “nisip, junglă, nisip”). Situl ARWU (Academic Ranking of World Universities)

Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume, a Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).

Învățământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă. Sunt un excelent prooroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Codă

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim! Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de “greaua moştenire a comunismului”. Regimul de debandadă, numit “democraţie”, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învățământul românesc într-un haos. Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie (!!!) la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.

Fac încă patru profeţii :

1. Peste cinci ani nici un licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, sri-lankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

4. Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învățământului românesc, ca să-l aibă la îndemână.

Cine e de vină?

Problema nu este doar a învățământului. Ci este mult mai gravă: ține de economie si de decăderea pieței muncii din România. Iar vinovatul e cel care a produs toate astea:

• Statul (mai precis miniștrii învățământului), care a luat șpagă ca sa recunoască diplomele. Iar șpaga a ajuns in final la partide (de aia, mulți dintre profesorii din universitățile private sunt tot politruci).
• Statul, care după absolvire, a angajat in masa analfabeții si le-a dat si salarii babane: bugetarii care freacă dosare pline de greșeli, au salariu dublu față de privat! In ultimii 7 ani, numărul angajaților de stat s-a dublat, salariile s-au triplat (mai ales in învățământ), deși nivelul angajaților de stat s-a prăbușit.
• Statul, care a mărit in permanență nivelul salariului minim si a forțat si firmele private sa-i “răsplătească” pe imbecili.

Socialiștii au făcut “protecția sociala” a incompetenților, ocazie cu care s-au îmbogățit si ei din greu (ca orice socialist respectabil).

Pe scurt, statul social a creat o piață de desfacere pentru idioțenie: păi atunci, de ce va mirați ca a ajuns sa fie condus de idioți?

Concluzie: e bou? Lasă-l să moară de foame!

• Daca statul n-ar mai fi avut nici un angajat (zero funcționari, externalizare totală a serviciilor), toți absolvenții ar fi fost obligați sa cerșească o pâine la ușa firmelor private. Iar firmele private nu dau o ceapa degerată pe diploma ta: ci doar pe câți bani poți să produci!
• Daca statul n-ar fi garantat un salariu minim pentru orice bou cu diploma, boii respectivi ar fi primit in loc de bani…paie. Adică exact ce merita.

Moartea e cel mai bun judecător; foamea e cel mai bun profesor.

Iată de ce, eu sunt optimist. Pentru ca statul român e in stare de faliment. A început sa concedieze profesori, polițiști, mineri, postași, avocați din oficiu (după ce, ani de zile, i-a angajat cu găleata si i-a plătit cu lopata). Jaful de bani al socialiștilor a ajuns la final.

De acum înainte lucrurile vor fi simple: ai o diplomă? Am! Ți-o recunoaște statul? Sigur! Păi atunci, sa-ti dea statul salariu! Hahaha…Aaaa, stați, ca statul concediază, nu angajează: vroiam sa mă angajați dumneavoastră… Zău? Pai eu nu dau doi bani pe diploma ta, analfabetule! Daca te pun sa scrii o ofertă, nu ești capabil: nici in română, nici in engleză! Așa ca, hai, marș afară! Du-te si îngroașă coada șomerilor! România o sa fie mai puternică după ce o sa mori tu de foame, putoare comunistă!

Comentarii politice "Sămănătorul"

Pentru "Sămănătorul - Articole politice (http://cleptocratia.blogspot.com/) responsabilitatea ideilor din articolele publicate APARTIN ÎN ÎNTREGIME AUTORILOR!

Basarabii - Marii întemeietori ai Mănăstirii Tismana

 

1405 - 2005

600 de ani de la scrierea primului

Tetraevangheliar în Ţara Românească

 

 

Basarabii

Marii întemeietori ai Mănăstirii Tismana

      

I.

       Conducătorii care ar putea fi ctitorii primei construcţii distruse în cruciada lui Bela al IV-lea

 

După cum se ştie, între anii 1230-1235, Bela al IV-lea în cruciada lui contra lui Ioan Asan al II-lea,la îndemnul papei Grigore al IX-lea, cucereşte o fâşie a actualului Gorj

El distruge "toate locurile unde se adună schismaticii" deci şi vechiul locaş de la Tismana ale cărui ruine au fost găsite la săpăturile arheologice din anii 1970.

      

Negru Voda Basarab(1215-1241) tatăl lui Tihomir

 

LITOVOI (1247-1273) SI FRATELE SAU BARBAT (1273-1290)

 

Primul mare conducător Basarab conducând vlahii (olahii, olaţii) din Ţara Lytua. Ţara Lytua (ţara pietrelor, lythos=piatră) se întindea pe ambii versanţi ai Carpaţilor, cu centrul în depresiunea Târgu-Jiu, mergând până în depresiunea Haţeg. Dispunea de propria oaste şi de mari bogăţii.

Mereu în conflict cu regii maghiari îl scoate pe fratele său Bărbat din mâna lor cu "o sumă mare de bani". Unele surse afirmă că voievodatul lui Litovoi avea capitală Severinul.

 

Tihomir (Thocomerius) Basarab (1290-1310) tatăl lui Ioan Basarab I

 

Ioan Basarab I (n.1280-m1352) domnie (1310-1352)

 

Casatorit cu Marghita (după unii autori doamna Marghita, catolică, ar fi fost a „Negrului Voievod”), a avut fiică pe:

Theodora Basarab (n.1302,m.?) căsătorită cu Ivan Alexandru (n.1300,m.1371) domnie (1331-1371). Căsătorită în 1920. Căsătorie zbuciumată care se strică complet în anul 1340.

Teodora se călugăreşte sub numele Teofana la mănăstirea Vidin. Canonizată de biserica bulgară Sfânta Teofana, ascetă, purtătoare de virtuţi.

Casatorit cu Marghita, (n1281,m.?) a avut fiu pe:

9-Nicolae Alexandru Basarab (n.1301,m.16nov.1364) domnie (1352-1364)

 

Nicolae Alexandru Basarab (n.1301,m.16nov.1364) domnie (1352-1364

 

Înmormantat la Biserica Radu Negru, Câmpulung „în luna noiembrie 16 zile, a răposat marele şi singur stăpânitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod, fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3. Veşnica lui pomenire”.

Casatoria I-a cu Maria, bosniacă, a avut

Fii:

Vladislav I (Vlaicu-Vodă) Basarab (n.1325,m.1377)  domnie (1364-1377)

Radu I Basarab (n1330,m.1383) domnie (asociat din 1372 sau 1375,1377-1383)

Fiică:

Elisabeta care s-a căsătorit cu Ladislau de Oppeln, palatinul Ungariei.

Casatoria II-a cu cu Clara (Dabokay) (n.1318,m.?) care era catolică

Clara era nepoata lui Ştefan Mikud cândva ban ungur la Severin trăgându-se din familia Kukenus. Tatăl Clarei, Ianoş de Doboka, a mai avut trei fraţi, Petru, Nicolae şi Dimitrie. Cu ocazia nunţii Clarei, Dimitrie trece la ortodoxie cu numele Dabacevski, apoi Dăbăcescu. A patra parte din moşia lui, Dăbăceştii de pe Jaleş, o lasă la moartea sa, pe la 1385, Tismanei. Fratele Clarei, Ladislau, luptă împotriva turcilor alături de Vlaicu-Vodă care îi dă în 1372 mai multe donaţii.

Ana Basaraba (n.1339-?) s-a căsătorit, înainte de 1360, cu Ioan-Sracimir (domnie 1355-1371, omorât la Nicopole), ţar bulgar, frate vitreg cu Ion VI Şişman (domnie 1360-1393, fii lui Ivan V Alexandru (n.1310,m.1371) domnie (1331-1371), care fusese, la rândul său, după cum ştim, ginerele lui Basarab întemeietorul Ana a scris, în 1360, în oraşul Vidin un sinaxar sau o culegere de vieţi ale femeilor sfinte. Manuscris păstrat azi în biblioteca Universităţii din Gand (Belgia).

Anca (Slava) Basaraba (n.1341,c.1360 cu Ştefan Uroş, (domnie1355-1371) , ţarul sârbilor, fiul lui Ştefan Duşan (domnie 1331-1345, 1345-1355).

 

II.

Marii întemeietori ai Tismanei:

 

Vladislav I (Vlaicu-Vodă) Basarab (n.1325,m.1377)  domnie (1364-1377)

 

Sigur în viaţă la 6 iulie 1374 asociază la domnie pe Radu I în 1372. Unii istorici spun că în 1374, alţii în 1375, alţii chiar în 1377. În armata lui Vladislav se găsea şi ruda sa, Ladislau de Dobâca. Vlaicu vodă a fost ctitor la mănăstirea Vodiţa zidită din iniţiativa călugărului Nicodim. E primul ctitor al mănăstirilor Tismana şi Cotmeana; el a dăruit bogat, în septembrie 1369, şi mănăstirea Cutlumuş de la Muntele Athos. Vlaicu vodă, era cumnat, şi văr în acelaşi timp cu Sracimir

Casatorie cu Cherana

Vlaicu fiind primul ctitor al Tismanei şi văr cu Nicodim, se presupune că el a fost înmormântat aici. Fratele său Radu I a avut mult mai multe ctitorii.

 

Radu I Basarab (n1330,m.1383) domnie (asociat din 1372 sau 1375,1377-1383)

 

În 1378 Radu domnea. Este ctitor al Tismanei în acest an 1378 ştim că „s-a sfinţit biserica” mănăstirii, potrivit unei însemnări de pe un  document din 5 august 1424. Sfârşitul ei are loc înainte de 3 octombrie 1385, când se constată că domneşte fiul său Dan I. Radu este ctitor la Tismana, la Cozia şi la Cotmeana, Radu e ctitor şi la Biserica Domnească din Curtea de Argeş; lui i se datoresc admirabilele fresce care amintesc mozaicurile bisericii Chora (azi muzeul Karie Djami) din Constantinopol. Lui Radu i se atribuie şi întemeierea a două schituri: Jghiabu din Vâlcea, Negru Vodă din Muşcel — lăcaş de fapt anterior lui, aşa cum arată şi numele — precum şi biserica cea veche din Râjnov (judeţul Braşov). Pe malul drept al Dunării, în ţara rudelor sale, el a restaurat mănăstirile Vratna şi Mănăstiriţa. Tot sub Radu se întemeiază, cel mai târziu în 1380, episcopia catolică de Severin şi, la 9 mai 1381, episcopia catolică de Argeş. Tradiţia îi atribuie şi o mănăstire catolică la Târgovişte

Casatorie cu Ana (n.1333,m.?)

Fiu:

Dan I Basarab (n.1354-m.23sept.1386) domnie (1383-1386)

Casatorie cu Calinichia

Fiu:

Mircea cel Bătrân Basarab (n.1355-m.ian.1418) domnie (1386-1418)

 

Dan I Basarab (n.1354-m.23sept.1386) domnie (1383-1386)

 

Unii istoricii spun că începe domnia în 1384 alţii în 1380. Mort la 23 septembrie 1386, când a fost ucis în luptă de Şişman. Fiul lui Radu I, aflăm din documentul din 27 iunie 1387 în care Mircea spune despre mănăstirea Tismana că a fost înălţată din temelie de "sfânt răposatul părintele domniei mele Io Radul voievod" şi că a fost întărită cu multe danii de "sfânt răposatul fratele domniei mele Io Dan voievod". În 1385 el era în scaun, deoarece dă în acest an, la 3 octombrie, un hrisov mănăstirii Tismana iar în 1387 domnea fratele său Mircea. În hrisovul pe care i-l acordă la 3 octombrie 1385 el întăreşte toate donaţiile tatălui său şi - întrucât mănăstirea Vodiţa ţinea acum tot de Tismana - şi pe ale unchiului său Vladislav. Adaugă apoi de la el: câte 400 de găleţi de grâu în fiecare an din dijma care se va lua de la judeţul, astăzi dispărut, al Jaleşului; apoi toţi nucii din Dăbăceşti, de pe râul Jaleş, şi un mertic iarăşi anual de 10 burdufe de brânză, 10 caşcavaluri, 10 aşternuturi, 10 haine, 10 perechi de încălţăminte şi miere şi ceară "pe cât va aduce anul". Mănăstirea mai capătă şi satul Saghevăţ, acesta însă de la Nicodim care-l cumpărase "sub Dan voievod"

Casatorit cu Maria

Fiu:

Vlad I , noiembrie 1394 - ianuarie 1397

 

Mircea cel Bătrân Basarab (n.1355-m.ian.1418) domnie (1386-1418)

 

Casatorit cu  Maria (Tomay)

 

Atât Mircea cel Bătrân cât şi urmaşii au înzestrat mănăstirea, au continuat amenajările şi întărirea ei cu ziduri.

 

26 decembrie 1406

Moartea lui NICODIM

 

Nicodim fost ultimul din neamul Basarabilor  care trăieşte o mare parte a vieţii la Tismana, moare şi este înmormântat aici (Colţul din nord-vest al pridvorului bisericii).  Vladislav Basarab (Vlaicu Vodă), domn cu care se începe şirul domnitorilor în Pomelnicul Mănăstirii Tismana fusese îngropat, în 1377, în colţul de sud-est al pronaosului. 

 

Nicodim va fi canonizat de Biserica Ortodoxă Română care îl prăznuieşte la 26 decembrie, ziua mutării sale la cele veşnice, ca

SFÂNTUL NICODIM CEL SFINŢIT DE LA TISMANA

  

Mai multe despre neamul BASARABILOR

https://ntomoniu.blogspot.com/2023/10/basarabii.html

 

Citiţi-l şi apoi descărcaţi-l de aici:

http://www.tomoniu.ro/opinii/istorie/basarabi1.htm

Pentru acei care intră pe pagină prin motoare de căutare, clic aici

http://tomoniu.sapte.ro/ntomoniu/tismana/basarabi/index.htm